x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Inchisoarea ingerilor

0
Autor: Monica Dumitrescu 18 Dec 2006 - 00:00
Inchisoarea ingerilor


La puscarie, ingerii ocrotesc talhari, criminali, violatori, mame ucigase. Ei nu-si aleg "clientii". Ca ingerii vietuiesc alaturi de noi, indiferent de conditia noastra, nu e doar o plasmuire, ci realitatea de zi cu zi.

ISPASIRE

La puscarie, ingerii ocrotesc talhari, criminali, violatori, mame ucigase. Ei nu-si aleg "clientii". Ca ingerii vietuiesc alaturi de noi, indiferent de conditia noastra, nu e doar o plasmuire, ci realitatea de zi cu zi. La Penitenciarul de Maxima Siguranta din Bacau sunt intemnitati 970 de ingeri, alaturi de tot atatia condamnati. Cate patru-cinci randuri de porti despart condamnatii de libertatea lumeasca. Ingerii sunt legati in inchisoare cu lanturi nevazute - pacate pe care penitentii sunt chemati sa le marturiseasca si in fata lui Dumnezeu, nu doar a lumii.

CRIMA. Costel Spanu are 46 de ani, 10 ani de condamnare pentru omor deosebit de grav, trei ani ispasiti in Penitenciarul din Bacau. Si-a omorat sotia. "Din greseala", ne lamureste penitentul. "S-a petrecut intr-o clipa si m-am trezit aici", completeaza. E oarecum impacat cu sine, privirea lui e senina. A trecut de mult nesfarsitul zbucium si a ramas doar regretul. Cel mai greu i-a fost sa se obisnuiasca nu cu zabrelele inchisorii, ci cu dorul de familie.

"Cum mi-am omorat sotia? Pai, n-ar fi omor deosebit de grav, ca s-a intamplat, asa, fara sa-mi dau seama. Am iubit-o mult. S-a imbatat, ca era alcoolica. Era prin noiembrie. Am venit de la camp si am strigat-o sa-mi puna de mancare. A venit intr-un tarziu, a luat cutitul si mi-a taiat paine. Mirosea bine a bautura. M-am enervat si am imbrancit-o. A cazut in genunchi. M-am aplecat si i-am sucit mana ca sa-i iau cutitul. A facut un pas inapoi si cutitul a intrat in ea. Pe moment nu am observat nimic. S-a asezat pe pat si a tacut. S-a albit la fata. Cand am realizat ce s-a intamplat era deja prea tarziu. A pierdut prea mult sange, caci se taiase o vena. Sunt trei ani de atunci, si de cate ori vine ziua asta pacatoasa, de 22 noiembrie, traiesc fiecare secunda de cosmar", povesteste nea Spanu.

OAMENII. In inchisoare i s-au intamplat trei lucruri bune. L-a cunoscut pe Dumnezeu, s-a lasat de fumat si a invatat rummy. De vreo doi ani e paracliser la capela Penitenciarului. Il ajuta pe preot la slujbe. Si astfel libertatea e mai mare cu fiecare zi traita in biserica, departe de celula. "Stiti ce important e ca suntem scosi la slujbe? Cat de rai sunt ocnasii, si ii vad dimineata cum se dau jos din paturi, se asaza in genunchi si se pregatesc pentru slujba. Credeti ca in libertate au facut asa? Pe Dumnezeu il cunosti mai bine in inchisoare", marturiseste puscariasul.

Viata petrecuta intre fiare
"Aici esti ca intre fiare. Nu e usor. Unii sunt ca acasa in puscarie. Au crescut aici. Ies dupa ce ispasesc pedeapsa si se intorc imediat, pentru alta fapta. Sa fi trait 150 de ani si nu as fi stiut ce te poate invata puscaria. Aici, detinutul e ca fiara. Isi delimiteaza spatiul ca animalele din padure. Cand primesti un pachet de acasa, nu scapi fara sa dai taxa alora cu state vechi", ne introduce nea Spanu in lumea inchisorii, in timp ce isi freaca mainile cu nervozitate. Are emotii. E prima data cand da interviu. Ce n-ar da sa nu fi fost in aceasta situatie…

Dumnezeul talharilor
In duminica Dregatorului Bogat, la Penitenciarul de Maxima Siguranta din Bacau au fost scosi la slujba femei si barbati deopotriva. O premiera intr-un penitenciar romanesc. Criminali si talhari, ingeri nevazuti, sfinti incercanati privind parca din icoane au trait pentru doua ore aceeasi durere. Din cand in cand se mai auzea cate un oftat adanc, de pe la randurile din spate, acolo unde au fost randuiti la slujba criminalii. La final ne-au rugat sa le facem o poza, asa, ca pentru ei, nu pentru ziar. Sa aiba amintire ca a venit cineva sa-i intrebe de ingeri, si nu de puscarie.

Ingerul meu este puternic, este un scut
"De cand cu biserica, ma gandesc aproape zilnic la ingerul meu", spune nea Spanu. Se straduieste din greu sa-si stapaneasca lacrimile. In vara a carat pamant cu buzunarul si a plantat flori in ghiveci. "Sa fie si biserica noastra frumoasa. Cand e la greu, omul se gandeste la inger. Eu am fost miner. In subteran nu intrai fara sa te rogi la Sfanta Varvara si la ingeri. Nici aici nu rezisti fara Dumnezeu, oricat de dur ai fi. Cum e ingerul meu? Pai, bun - ca sta cu mine. Aici, fiecare secunda e mai lunga", completeaza nea Spanu, insirandu-mi anii, zilele si orele petrecute in puscarie. "Dar ingerul dumneavoastra cum e?" Il intorc la inger. "Nu cred ca are comparatie de bunatate. Eu sunt din Agas. O zona de padure. Imi placea sa fiu singur in padure sau la parau si sa ascult pasarelele. Pe atunci, asta insemna libertate. Acum, cateodata, mai trimite ingerul cate o pasarica sa imi cante, sa simt iar ca sunt liber", destainuie puscariasul. Cum de rezista intr-o lume in care crima a devenit o virtute? "Ingerul meu e scut", ne lamureste ocnasul.
Citeşte mai multe despre:   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de