x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nea Marin Viteazu

0
20 Iun 2005 - 00:00
Nea Marin Viteazu


Amza s-a luat singur la intrebari. Ca sa nu zica juvetii ca l-a lovit strechea, si-a pus vorbele in gura lui nea Marin. La final, si-a multumit pentru "amabilitate".

Amza Pellea: Ce varsta aveti?
Nea Marin: 5 ani!
- Cum vine asta?
- 5 ani de cand ma cunoaste lumea, altminteri 44 si, daca ie s-o luam pe-a dreapta, io bag seama ca sant de-o varsta cu pamantu’. - Dar nepotu’ Suca, el cati ani are? - Cu asta ie mai greu, ca asta cand ie la armata, cand ie la scoala, cand sa-nsoara, io chibzuiesc, in prostia mea, ca Suca asta n-are varsta. - Pataniile pe care le povestiti s-au intamplat in realitate sau sunt rodul imaginatiei? - Unele s-au intamplat de-adevaratelea, alelalte care nu s-au intamplat au toata vremea sa se-ntample. - Aveti dreptate, nimic nu-i nou sub soare. Care e lucrul pe care il iubiti cel mai mult? - Veselia si frumusetea sufletului romanesc. - Doriti sa urati ceva ascultatorilor? - Sanatate, ca-i mai buna decat toate! - Ce va doriti dumneavoastra? - Tot sanatate, ca in privinta asta sant si io tot ascultator. - Va multumesc pentru amabilitate! - N-ai de ce! Da’ sa tii minte di la mine, ala care a nascocit vorba asta - "multumesc", ala a avut ai sapte ani de-acasa! Ai naroc si s-auzim de bine!

VIATA POATE FI PRIVITA DINTR-O INFINITATE DE UNGHIURI
Tudor Vornicu, fata-n fata cu personajul Amza. Nea Marin a avut o nastere mai lunga...
Amza Pellea a fost luat la intrebari si de Tudor Vornicu. Va prezentam interviul realizat in 1981, pentru emisiunea "La sfarsit de saptamana":

Tudor Vornicu: Cand l-ati creat pentru prima oara pe nea Marin?

Amza Pellea: A avut o nastere mai lunga (rade). In sensul ca eu povesteam, inca din timpul liceului, pe urma la facultate, colegilor de clasa sau de camin intamplari de la mine din sat. Incet-incet, ele au inceput - cum sa spun - sa se concretizeze in gura unui anume personaj. Ideea mi-a venit insa mult mai tarziu, cand am fost solicitat de radio, mai precis de unul din fostii colegi care lucra acolo, care mi-a zis: "Ma, tu, in timpul facultatii, ne spuneai niste intamplari oltenesti. N-ai vrea sa le spui la radio? Eu m-am dus cu inima indoita, ca sa fiu sincer. Ma gandeam ca ele au efect intr-un cadru restrans. M-am dus, ei au primit niste scrisori, si asa au inceput emisiunile. Cum s-au concretizat Marin si Veta? Asta e un omagiu adus unui unchi de-al meu disparut pe front, pe care-l chema Marin si care era foarte vesel, un tip cu foarte mult haz, iar pe nevasta-sa o chema Veta.

"Se simte cand trenul incepe sa inmagazineze olteni"

Ne-ati spus, de altfel, ca in tren aflati o multime de amanunte. Intre Craiova si Bucuresti?
Da, este adevarat. De cate ori ma duc in partea Olteniei, se simte imediat cum trenul incepe sa inmagazineze olteni. Se schimba si ritmul conversatiei, si problematica, si felul de a pune problemele. Totul devine mai vioi, mai viu, mai cu haz si am inregistrat o sumedenie de lucruri realmente din tren.

Cum de reusiti sa sariti cu atata usurinta de la rolul lui nea Marin la roluri de drama, de comedie? Cum se petrece acest salt permanent al dumneavoastra?
N-as spune ca este un salt care mi-e specific numai mie, ci tuturor actorilor. De fapt, aceasta este meseria de actor, de a intruchipa caractere dramatice, cat mai diferite, cat mai diverse. Eu consider ca nu exista nici o deosebire intre drama si comedie. Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se cat de grea este comedia fata de drama sau invers. Mie mi se pare ca este vorba de acelasi lucru, dar care este privit din alt unghi de vedere. Sunt convins ca orice intamplare poate fi povestita in asa fel ,incat sa stoarca si lacrimi, si hohote de ras. Mi se pare o trasatura specifica poporului roman: a face haz, cateodata, chiar de necaz. Tin minte ca m-am intalnit odata cu un neamt, care povestea o excursie de-a lui in Romania pe la manastirile din nordul Moldovei si cum i s-a stricat lui motorul si a trebuit sa se duca la nu stiu ce autoservist. Eu tot asteptam sa vad care-i poanta. Nu era nici o poanta, era o tragedie shakespeariana. Si mi-am dat seama cata diferenta este intr-un astfel de punct de vedere asupra vietii si un altul povestit de un roman care lesina de ras povestind cum el si-a rupt un picior, alalalt trei coaste si zice: "Da’ nenorocitul de ala care a stat in spate nu mai avea nici un dinte in gura si nu intelegeam ce spune". Si el mi-a povestit aceasta drama, dar cum sa va spun, luata pe partea cealalta. Totul era de un haz nemaipomenit. Cum ala voia sa le zica ceva si nu putea, pentru ca-si rupsese doi sau trei dinti din fata. In general, viata poate fi privita nu doar din doua unghiuri de vedere, ci dintr-o infinitate. Eu facusem "Mihai Viteazu", care a avut succes. Lumea l-a primit foarte bine si imediat dupa aceasta, se intampla prin ’70, vreo doi colegi regizori au venit si mi-au spus: "Mai, noi am vrut sa-ti dam un rol intr-un film, dar tovarasii de la Centrul Cinematografic au zis ca tu, care ai jucat Mihai Viteazu, nu poti sa joci in treaba asta, deocamdata". Pe mine, sa fiu sincer, m-a suparat treaba, pentru ca se confunda cumva personajul cu actorul. Un actor trebuie sa joace orice. De-asta e o meserie extraordinara. Un actor trebuie sa fie in stare sa faca absolut orice. Si atunci treaba m-a suparat. Si nea Marin la televiziune a fost un fel de replica, de afront, chiar. Am primit telegrame, la primele aparitii ale lui nea Marin, de la oameni foarte de buna-credinta din tara, care spuneau: "Dumneata, care ai jucat Mihai Viteazu, te apuci sa spui povesti, cu intamplari de la tara, la televizor?". Oamenii au fost socati. Insa tocmai asta am vrut sa demonstrez: ca un actor poate sa faca orice si sa fie credibil, si intr-un voievod, si intr-un taran, si intr-un om slab, si intr-un om puternic, si intr-un jurist, si intr-un borfas si asa mai departe.

Multumim TVR MEDIA pentru furnizarea DVD-ului "Momente de aur - Amza Pellea", de unde am preluat interviul lui Tudor Vornicu si imagini cu nea Marin.

NOTITE DE CALATORII

Oana Pelea vrea sa ne arate "un altfel de Amza". Cum? "Cu putin ajutor, sper ca voi reusi sa scot o carte care sa contina monoloage cu nea Marin, notitele de calatorii adunate de-a lungul vremii si poeziile scrise de Amza in inchisoare. Unele edituri s-au oferit sa o editeze, dar atunci nu eram hotarata sa fac acest lucru. Poate ca ma veti ajuta voi sa gasesc editura potrivita pentru a publica cartea lui Amza", ne-a spus emotionata Oana.

"TRAGEAM PE LA NEAMURI"

"Ma, frate-miu, sunt amarat rau, ma! Da’ amarat rau de tot, de tot! Ca-mi zacea mie al batarn. A lu al batarn: «Ma, nepoate, nu pune, ma, la inima, ca nacazurile sunt multe si viata ie sangura.» Aia ie cu nacazurile! Multe-n viata mea, si cat putui, asa facui... cat putui. Da’ sa-ntampla cate-o daravela de nu pot sa n-o bagi in sama. Ca nu pot intotdeauna s-o faci pe surdu si pe orbu, stii? Sa-ntampla cate una de nu pot sa n-o pui la inima. Stai o tara, ca-t spui! De cate ori ma duceam pi la fi-miu Marinel, si cand fu-n scoala, si pe urma, mai tarziu, pi la armata, trageam si io ca omu pi la neamuri, pi la cunoscut, pe unde apucam...". Fragment preluat din monologul "Nea Marin si PPC-ul".

"CE NE-AM FACE, DACA MUIERILE AR FI LA UN FEL?"

"Stai si te minunezi, ma, frate-miu, cum le potriveste viata. Pe gogoloiu asta de namol, pe care vietuim noi, ie puzderie de omenire si daca cat cu de-a-maruntu nu sunt doi oameni la fel... Ma, acu tot avem doi ochi... un nas... s-o gura... da’ fiecare le are putan intr-altfel... in felu lui... stii? Si daca la fatasare nu gasasti doi la fel... la suflet, nu mai vorbesc! Pa sunt unii frat gemini, de daca iesti strin, nu stii care ie unu si care ie alalalt. Si la suflet unu ie dulce ca mghierea si alalalt ie amar ca fschierea! Pa, bag sama, asa ie croita lumea, sa nu fie doua-ntr-un fel, si io socot ca ie mai bine asa, ca alminteri, ce dracu ne-am face? Am muri de urat! Numa la muieri daca te gandesti si te-apuca groaza. Pa’ ce ne-am face daca toate muierile ar fi la un fel? Ar insamna ca daca te scarbesti de una... gata... musai sa te scarbesti de toate! Pa ce fel de lume si viata ar mai fi si asta? O lume fara alinare ar fi fara pic de nadejde! Da’ asa cum ie facuta, ie plina de bucurii!". Fragment preluat din monologul lui nea Marin, intitulat "D-ale lu Licu".
Citeşte mai multe despre:   intr-un,   marin,   amza,   nea marin,   editie de colectie

Serviciul de email marketing furnizat de