Nespusele cuvinte

Pentru ei, muzica rock a inceput la Casa de Cultura a Studentilor. Au ramas toata viata niste revoltati. Rebeli cu slujbe, familii si repetitii regulate.

Ei nu canta in restaurante, ci doar pe scena. Pentru ei, muzica este o permanenta prelungire a vietii cotidiene. Putin prea departe de Bucuresti, s-au tinut la distanta si de curentele care au circulat pe piata. Ei au facut muzica de care s-au indragostit.

CONSERVARE. "Daca ne-am fi mutat acolo nu am mai fi fost noi insine din punct de vedere muzical", explica Calin Pop, solistul de la Celelalte Cuvinte de ce nu le-a fost frica sa se tina la distanta de Dambovita. "Avem un fel de a fi, un mod de a trai pentru muzica si nu din muzica." "Celelalte cuvinte sunt cele pe care, daca le rostim, ni se par prea putine pentru a exprima ceea ce simtim", defineste rockerul.

Calin Pop explica insa ca din acest unghi de a privi lucrurile se explica politica muzicala a trupei, care isi permite sa nu faca compromisuri cand vine vorba de muzica. "Fiecare dintre noi desfasuram activitati private in alte domenii, in cel mai rau caz, acolo putem face compromisuri, in asa fel incat in muzica noastra sa nu existe nici unul, sa cantam asa cum simtim, asa cum ne place noua si cum ne vine bine… E singurul mod de a face arta in Romania."

FUGARITI CU FOARFECA. Pe la 7 ani, cand nu avea nici plete si nici haine din piele, bunica a observat ca micutul Calin (Calin Marius Pop - n.r.) se juca interpretand dupa ureche piesele pe care le auzea pe ici, pe colo. De aici incolo povestea e una clasica: parintii s-au decis sa-l orienteze spre studii muzicale, mai exact chitara. "Pe atunci nu stiam ce inseamna rock", marturiseste Calin Pop. Dar lucrurile au luat o intorsatura diferita dupa un spectacol al lui Phoenix. Adolescentul a fost impresionat de chitara electrica. Dupa etapa pregatirilor la clubul de chitara de la Casa Armatei din Oradea, a urmat cea a primei trupe, Sonic, in liceu, cu Marcel Breazu si Leontin Iovan. Si apoi studentia la Timi-soara. Primele iesiri pe scena cu un nume care trebuia sa nu deranjeze prea mult cenzura. Primul afis primit cu ostilitate de catre cei care se ocupau cu cenzura: "Ce vreti, ma, sa fugiti in Vest?". "Era acolo un militian, «Pacala» i se spunea, care fugea cu foarfeca dupa noi pe strada… Avea una tot timpul la el. Nu numai noi eram tinta, ci toti pletosii… Era interesant, te simteai aparte", isi aminteste Calin Pop.

IMPREJURARI NOI. Celelalte Cuvinte a avut sansa intalnirii cu Florian Pittis - ca multi altii. Acesta i-a observat in concert la "Timrock" si le-a cerut o inregistrare. Apoi i-a sunat sa le spuna ca piesa a aparut pe discul "Formatii rock nr. 8", "Iarba prin par" aducandu-le succesul. Se intampla in 1985. Primul LP apare in 1987, "Celelalte cuvinte". Iar "II" in 1990, dar trupa se intoarce pe piata in 1992, cu "Se lasa rau" si un sunet nou.

Oradenii se reinventeaza, albumul "Armaghedon" (1995) reusind sa atraga fani noi si sa lansese cateva dintre piesele cele mai dragi publicului. Dupa "Ispita" (1997), trupa isi rareste aparitiile. Un concert de dimensiuni la Arenele Romane, in 2003, aduce iar trupa in atentia marelui public, iar anul urmator, un nou album, "NOS".

S-o fi schimbat ea piata muzicala in ceea ce priveste rockul, dar cei cinci "Celelalte Cuvinte", nu. "S-au schimbat doar imprejurarile - rockul lucrat nu era mediatizat inainte, ca era oranduirea care era. Acum nu se mediatizeaza ca nu e comercial, dupa cum spun posturile private de radio si producatorii. Inainte totusi era perceput mai bine, fiind si o forma de lupta, atragand un public mai numeros decat acum."

POZITIE. Calin Pop, Marcel Breazu, Leontin Iovan, Tiberiu Pop si resiteanul Ovidiu Rosu continua sa repete. Radu Manafu a parasit temporar componenta de baza, dar intentioneaza sa revina in aceasta toamna. Se aduna intr-o sala si pregatesc sarbatorirea celor 25 de ani de muzica pe scenele romanesti. Vor sa reediteze doua dintre albume si chiar sa lanseze unul nou.

Celelalte Cuvinte nu a terminat… ce avea de spus. Si nici acordurile. Continua sa cante doar in conditiile lor si sa creada ca trupele ar trebui sa-si educe publicul, nu sa-i cante in struna. Trupa si-a asumat riscul de a-si pastra opiniile. Le-a daunat imaginii, ar putea spune unii. Nu si sunetului. "Un sfarsit e un inceput", canta cei cinci.

Si nici in viata lor muzicala nu se tem de fundaturi, vazand in ele doar alte inceputuri.

"Este un sound specific, idei diferite, structuri muzicale diferite, dar care toate fac parte din aceeasi atmosfera inconfundabila… E un rock progresiv, daca vrei"

"Rockul lucrat nu era mediatizat inainte, ca era oranduirea care era. Acum nu se mediatizeaza ca nu e comercial, dupa cum spun posturile private de radio si producatorii. Inainte totusi era perceput mai bine, fiind si o forma de lupta, atragand un public mai numeros decat acum" - Calin Pop, solist Celelalte cuvinte

CONEXIUNI, NISTE NONCONFORMISTI

"Tu… esti globul de cristal/ Ce-mi arata drumul catre mal/ Cand ma pierd in lumea mea/ Si-as vrea/ Sa-mi inving tristetea grea." Poate una dintre cele mai romantice melodii pe acorduri romanesti, compusa vreodata. Nu trebuie sa fii rocker sau sa porti plete ca sa-ti amintesti versurile de mai sus. Trebuie sa ai doar ceva mai mult de 16 ani sau sa asculti si altceva decat posturile tv muzicale. Daca ai ceva mai multi ani si un pic de noroc inseamna ca te numeri printre cei a caror adolescenta a fost fermecata de aceasta melodie, daca nu cumva ai impartasit chiar primii fiori de dragoste cu aceste acorduri. VOCEA FACE BALADA. Trupa brasoveana care a lansat sensibila melodie continua sa cante si astazi, numai ca… un pic altceva decat melodia care i-a facut cunoscuti pe membrii sai. Un accident, ar crede cineva. Un accident explicabil prin valoarea vocii lui Florian Stoica, care trebuia pusa in valoare. Conexiuni se numeste trupa, iar impatimitii de rock isi amintesc de ei de la inceputul anilor ‘90, cand au cantat pe aceeasi scena cu Uriah Heep si Ian Gillan sau in deschidere la Scorpions, la Bucuresti. Si tot purtatorii de plete s-au bucurat sa-i revada anul trecut, in deschiderea concertului Europe de la Brasov. FAST FORWARD. Marcel Boca, Florian Stoica si Victor Lenghel, studenti in Brasov, debuteaza la Casa de Cultura a Studentilor in 1983, sub un nume care trebuia sa sugereze deschiderea catre multiple orientari stilistice. Trupa colinda tara la festivaluri si serbari studentesti cu un repertoriu original, sensibil si in care se distinge un prim succes categoric de public, "Fachir valah" (1985), lansata in 1985. Primul album trupa il scoate insa abia in 1993, pe vinil - "Tot ce-as vrea sa-ti spun". Iar trei ani mai tarziu, trupa recidiveaza cu un sound mai agresiv. Alti trei ani ii trebuie trupei sa se intoarca pe piata, de data aceasta cu un proiect care vrea sa treaca dincolo de muzica, conform sloganului sub care se promoveaza: "More than rock! Attitude!". "Nu mai vreau sa privesc/ Si nici sa ascult/ Ce vor unii sa vad/ Sau sa aud / Nu mai vreau sa inghit/ Surogatele care vin/ Prin canale FM sau prin satelit.(…) Lumea s-a-ntors pe dos/ E gandita prost/ Surdul e dirijor/ Iar elita decor." "Lumea Marionetelor" este un produs care transpira filosofia trupei, desi aceasta si-a schimbat de mai multe ori componenta: consumul este o optiune, dar Conexiuni nu se va conforma normelor de a fi asezata pe raftul virtual al supermarketului cliseelor. REWIND. Trupa sufera insa dupa ce Victor Solomon se ocupa, vreme de patru ani, incepand cu 2000, de Bosquito si intra intr-o "perioada de hibernare". Pesemne sub imboldul global al revenirii pe piata a genului, trupetii se regrupeaza in 2005. Victor Solomon revine in grup, "insufland o energie pozitiva", ca sa-i citam chiar pe ei. Trupa se pune pe treaba, se reorchestreaza piesele vechi. La 20 august 2005 canta in deschiderea concertului Europe. Sunt foarte bine primiti de generatia tanara, piesele vechi au o receptivitate buna. In formula veche regasita, Conexiuni s-a intors cu "o pofta de cantat deosebita".

ARMAGHEDONUL DUPA CELELALTE CUVINTE "Jos, peste tot/ Pe noroi de sange zac risipiti/ Mortii unui sfant razboi/ Si viii ce-n zadar se zbat ingroziti/ Sa scape-ncercand/ A fost sa le fie dat/ Blestemand, sa piara curand…/ Dintr-un amvon/ Ura coboara-ntre noi/ Neam si soi, noi intre noi/ La Armaghedon… Vai, ce amar/ Pentru cei ce-am ramas la hotar/ Intre ce e viu si mort/ Si nu ne-a fost in suflet greu/ Nestiind pe cine-n solda cui/ Siret ademeniti mereu/ Am ucis in numele lui… N-am putea cumva sa mai stam/ Oare nu prea degraba, prea usor/ Ne indreptam spre Armaghedon/ Ca si cum nici macar/ Nu am sti ca-i scris asa/ E ultimul drum/ E ultimul drum…" INCEPUT FARA ALBUM, DAR NU FARA SUCCES Anii ’80 pot fi definiti ca o cautare a identitatii muzicale pentru Conexiuni. Trupa participa la toate manifestarile specifice perioadei - festivaluri, concerte, spectacole - , reusind sa atraga publicul prin vocea personala a lui Florian Stoica si refrene de larga rezonanta. "Tu", "Mai ramai putin" sau "Fachir valah" au fost adevarate hituri ce au supravietuit in memoria colectiva, chiar dincolo de perioadele de repaos ale trupei. Prima imprimare Conexiuni o face abia in 1993, trupa reunindu-se dupa ’90, la initiativa lui Victor Lenghel. DOUA DECENII DE CANTAT Fiecare cu meseria, cariera si familia lui. Conexiuni si Celelalte cuvinte sunt oameni cu vieti normale si care nu se ingramadesc in revistele de scandal. Ei fac muzica din hobby, dar atunci cand o fac ridica sala in picioare. "Mai avem multe de spus inca in muzica romaneasca", intareste Calin Pop. Unii din Oradea, ceilalti din Brasov. Ii aseamana insa iubirea cu care continua sa faca muzica pentru muzica. Ei isi castiga spectatorii fara sa le tina hangul. Si asta de peste 20 de ani.