Romanii au trei biserici

In capitala Frantei exista trei biserici romanesti. Una este situata in Cartierul Latin si depinde de Episcopia Romana din America si Canada. A doua este biserica de la Saint Sulpice, subordonata Patriarhiei Romane. Cea de-a treia - "biserica greaca", dependenta de mitropolitul elen.

Biserica romaneasca din strada Jean de Beauvais este monument istoric care dateaza din 1379. A fost cumparata de guvernul Regatului Romaniei in septembrie 1882. Din 1946 este independenta de Biserica Ortodoxa Romana. Nicodim, patriarhul Romaniei din acele vremuri tulburi pentru tara, i-a dat binecuvantarea mitropolitului Visarion Puiu, care a infiintat astfel Episcopia Ortodoxa Romana din Europa Occidentala. Tot el a stabilit ca aceasta sa depinda din punct de vedere canonic de Biserica Ortodoxa Americana. Dupa abolirea monarhiei in decembrie 1947, a urmat nationalizarea. Pentru biserica pariziana a inceput un lung sir de procese. Biserica fusese proprietatea Coroanei, iar statul roman comunist si Biserica Ortodoxa au vrut sa o recupereze. Tribunalul francez a stabilit pana la urma ca dreptul de uzufruct revine "L’associacion... de culte ortodoxe roumaine". In folosul sau, statul roman comunist l-a platit pe Robert Badantaire, cel mai mare avocat parizian al vremii, care fusese si ministru al Justitiei. Punctul de vedere al Bisericii romanesti din Paris a fost aparat la bara de avocatul Vasile V. Stanciu, el emigrand intre timp in Franta.

DUBLETUL COMUNIST. La sfarsitul deceniului sapte, statul comunist a infiintat pentru Europa Occidentala o biserica paralela cu cea deja existenta din 1946. "Preotii trimisi de la Bucuresti primeau salariile prin ambasada, erau ca niste functionari de stat, isi aminteste parintele Constantin Tarziu, parintele superior la Bisericii Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail. Erau produsul Departamentului Cultelor. Inainte de a fi trimisi in Occident trecusera pe la Academia Stefan Gheorghiu, ca sa invete ce sa vorbeasca cu oamenii si ce sa-i intrebe la spovedanie. In plus, erau obligati sa intocmeasca doua rapoarte anuale, pe care sa le predea cand mergeau in tara in concediu. Ca sa atraga credinciosii, promiteau sarmale si mititei."

DUHOVNICII. Preotii de la biserica din Jean de Beauvais slujesc benevol, fara salariu. Fiecare a practicat continuu si o alta meserie ca sa se intretina. "Parintele Vasile Boldeanu, sufletul acestei biserici, a lucrat 22 de ani noaptea, ca hamal in halele Parisului, ii aminteste parintele Tarziu pe predecesorii sai. Cara rulouri de branza cat roata de combina. Parintele Mircea Dimitriu a fost inginer."

Multi romani se roaga lui Dumnezeu sa-si gaseasca de lucru

ENORIASII. Astazi, Biserica Sfintii Arhangheli incearca sa fie aproape de romani si de problemele lor, specifice secolului XXI. Majoritatea enoriasilor care trec pragul bisericii din Cartierul Latin reprezinta ceea ce parintele Tarziu numeste "exilul economic romanesc". Sunt oamenii plecati din Romania ca sa munceasca in Franta. Multi au depasit perioada in care puteau sta legal si lucreaza in continuare "la negru", fara contract de munca. "Vin aici la biserica pentru a multumi lui Dumnezeu ca pot trimite niste bani la parintii lor sau la copii. Ei tin aceasta biserica. Prin micile lor contributii banesti putem sa intretinem lacasul, care e monument istoric. Noi avem obligatia prin lege sa il subventionam", povesteste parintele Tarziu. 80% dintre cei care vin la biserica sunt "iesiti din viza", adica au depasit cele trei luni in care pot ramane legal in Franta. Barbatii lucreaza majoritatea in constructii, iar femeile fac menajul la familii franceze. "Lucreaza in constructii, dar nu pe santiere, precizeaza parintele Iulian Nistea. De exemplu, in mici echipe de cate 2-3-4 oameni care renoveaza cate un apartament. E aproape imposibil sa-i prinda. Principala lor problema e ca nu obtin drept de lucru. Muncesc la negru peste tot. Daca am putea noi sa dam de lucru la cati ne cer..."

MARIILE-MAGDALENE ROMANCE. Slujitorii Domnului spun ca fac ce pot pentru a ajuta oamenii aflati in nevoie. Uneori suplinesc si treaba institutiilor cu caracter laic. "Cei de la ambasada, povesteste parintele Tarziu, ne trimit tot felul de oameni. Necajiti, gasiti pe strada si dusi la Politie. Altii sunt chemati aici sa lucreze si apoi sunt exploatati, fete aduse sa se prostitueze, copii minori pusi sa fure. Politia ii duce la ambasada. Functionarii romani ii vad bine ca sunt minori, dar nu-i cheama inauntru. Le dau tichet de metrou si adresa bisericii. Le spun: «Stai acolo, ca te ia cineva». Noi ii tinem doua-trei zile, facem o cheta, gasim un mijloc de transport sigur, le dam doua plase in mana cu niste haine si mancare si ii trimitem acasa."

Sunt si cazuri in care autoritatile au solicitat direct ajutorul bisericii romanesti. "In doua sau trei randuri, Politia de moravuri ne-a sunat si ne-a adus doua sau trei prostituate, si-a amintit parintele Iulian Nistea. Au dormit o noapte la noi. Nu stiu de ce nu puteau dormi la Politie, dar nici n-am intrebat. De obicei, la lucruri din astea nu intri in amanunte, n-o intrebi pe biata fata prin ce a trecut... A doua zi le-au luat inapoi. Cu legile Sarcozy, daca prostituatele isi denunta pestele pot beneficia de drepturi extraordinare. Li se da drept de sejur, drept de munca, lucruri pe care un om normal - eu, de exemplu - nu le poate avea in Franta, si sunt aici de trei ani." Parintele Iulian a incheiat cu amintirea unui caz desprins parca din filme. Un francez dintr-o familie aristocratica a cunoscut o prostituata romanca. S-a indragostit de ea si pana la urma s-au casatorit. Vor fi trait, oare, pana la adanci batraneti impreuna?

Parintele Tarziu, absolvent de Teologie in Romania

"La biserica eram benevol, sambata si duminica. Cinci ani n-am avut un week-end liber, dar nu regret. Toti preotii ne putem intretine singuri, nu avem nevoie de banul vaduvei si al saracului, de salariul de la Patriarhie" - Constantin Tarziu, parintele superior al Bisericii Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail

"Biserica nu-si da seama poate, dar eu vad si pe site-ul meu. Am zilnic aproximativ 100 de vizitatori, ceea ce e enorm. Intr-o biserica deschisa nu-i sigur ca intra 100 de oameni pe zi" - Iulian Nistea, preot la Biserica Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail

PREOT SI CONTABIL Parintele Constantin Tarziu a plecat din tara in 1980 si a ajuns la Paris, unde avea o sora casatorita cu un cetatean francez. A cerut azil politic. "Aveam numai 26 de ani", isi aminteste Sfintia Sa. In Franta a fost preparator intr-un magazin farmaceutic, spalator pe jos si spalator de geamuri, a lucrat paznic de noapte la un hotel. Dupa aceea a facut scoala de comert si a progresat: a ajuns ajutor contabil. VIZITATORI AI BISERICII VIRTUALE Ne-am obisnuit sa vedem biserica precum o institutie refractara la tehnica moderna. Parintele Iulian Nistea infirma aceasta prejudecata. A creat mai multe pagini de Internet, de popularizare a ortodoxiei. Parintele Iulian are si site-ul sau personal. Biserica la care slujeste acum are un site facut de parintele Iulian Nistea. "DRAG PARINTE…" Adrian, un copil de 14 ani, a ajuns la biserica taiat cu lama pe maini. A acceptat sa mearga impreuna cu Politia de moravuri franceza in oraselul in care locuia un traficant de copii roman. Acesta "avea" opt suflete pe care le trimitea la cersit. Ajuns in Romania, Adrian a trimis bisericii o scrisoare, caligrafiata cu atentie pe o foaie rupta dintr-un caiet de matematica. "Drag parinte Constantin, In primele randuri de scrisoare vreau sa va multumesc dumneavoastra, cat si Comisiei Bisericesti pentru tot ce ati facut pentru mine. Si mai vreau sa ii multumesc si sotiei dumneavoastra pentru hainele pe care mi le-a cumparat. Drag parinte, sa stiti ca acum merg la scoala, fiindca dirigintele este un om bun. Sa stiti ca imi este foarte dor de dumneavoastra. Dumnezeu sa va dea sanatate si multa bucurie si putere ca sa mai puteti ajuta si alti copii care trec pe la dumneavoastra. Parintii mei va doresc si ei multa sanatate si va multumesc pentru binele pe care mi l-ati facut mie si sunt foarte bucurosi ca am sosit acasa. Va multumesc si vreau sa imi scrieti si dumneavoastra. «La revedere», Cu drag, Adrian Romania"