Teodora din Carpaţi

În cea de-a şaptea zi a lunii august este prăznuită Cu­vioa­sa Teodora de la Sihla, care a sihăstrit mulţi ani într-o peşteră din apropierea Schitului Sihla-Neamţ.

S-a născut la jumătatea se­colului al XVII-lea, în satul Vânători, judeţul Neamţ, părinţii ei fiind oameni credincioşi. Tatăl său, Ştefan Joldea Armaşul, era armaş, dregător domnesc însărcinat cu paza Cetăţii Nea­m­ţului. Despre mama Cuvioasei Teodora, al cărei nume nu este cunoscut, se ştie că ea se ocupa îndeaproape de buna creştere a celor două fiice, Teodora şi Marghioliţa.

Împotriva voinţei ei, părinţii au căsătorit-o pe Teodora cu un tânăr din Ismail. Credincioşi fiind, Teodora şi soţul ei au hotărât la câţiva ani după căsătorie, cum nu aveau copii, să se călugărească amândoi. Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea. Peste doi ani, soţul ei a mers la Poiana Mărului din Buzău.

La sfârşitul secolului al XVII-lea turcii au năvălit, dând foc Schitului Vărzăreşti. Tânăra monahie Teodora s-a refugiat în munţi, cu stareţa sa, Paisia. 
"Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări. Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit Munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla", aflăm din scrierile despre viaţa sfintei.

Uitată de oameni, ştiută doar de Dumnezeu şi de un preot care venea din când în când să o spovedească şi să o împărtăşească cu Sfintele Taine, Cuvioasa Teodora a sihăstrit într-un loc pustiu, aproape de Sihla şi apoi într-o peşteră. Hainele i s-au rupt după un timp şi se hrănea doar cu măcriş, fructe de pădure şi alune. După ce părintele duhovnic, Cuviosul Pavel, s-a mutat la Domnul, nevoinţa ei a fost cu totul neştiută de oameni iar Bunul Dumnezeu i-a dat darul facerii de minuni. Când au năvălit din nou turcii în acele locuri, au ajuns până la peştera unde se trăia Cuvioasa Teodora. Ea s-a rugat puternic, iar stânca din fundul peşterei s-a crăpat şi a adăpostit-o. Cuvioasa Teodora a rămas în conti­nuare în peşteră, neştiută de lume, până aproape de sfârşitul vieţii, când a fost găsită de doi călugări de la Schitul Sihăstria care au urmărit păsările care veneau la mănăstire şi luau în cioc fărâmituri de pâine, cu care zburau către peştera ei. Când au ajuns la peşteră, cei doi călugări au văzut-o pe sfântă cu mâinile ridicate la rugăciune, învăluită într-o lumină de foc. Deşi nu-i cunoscuse vreodată, Cuvioasa Teodora i-a chemat pe nume şi le-a cerut să-i aducă nişte haine să-şi acopere trupul şi să trimită un preot s-o împărtăşească. A trecut la Domnul după ce a primit Sfintele Taine.

Credinţă
Despre viaţa evlavioasă şi nevoinţele sale duhovniceşti s-a dus vestea în mănăstirile Moldovei şi satele din toată ţara. Mulţi călugări şi credincioşi veneau la mormântul ei şi în locul nevoinţelor sale de ani îndelungaţi. "Se spune că şi fostul ei soţ, acum ieroschimonahul Elefterie, care trăia la schitul Poiana Mărului, ar fi venit aici ca să se încredinţeze dacă este vorba de fosta lui soţie. Convingându-se de acest lucru, s-a hotărât să rămână pentru restul vieţii la schitul Sihăstria, în apropiere de Sihla, unde a mai trăit vreo zece ani", aflăm de la Mircea Păcurariu din cartea sa despre sfinţii români. În cinstea Sfintei Cuvioase Teodora, prin anii 1725-1730, s-a ridicat schi­tul Sihla, cu o biserică de lemn, având hramul Schimbarea la Faţă, praznic împărătesc ce are loc la 6 august, în timp ce ziua de serbare a Sfintei Teodora este la 7 august. Moaştele Cuvioasei Teodora de la Sihla au stat după 1830 în Schitul Sihla, de unde au fost mutate în bi­serica din Miclăuşeni-Iaşi. În anul 1856, familia Sturdza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Astfel au fost înstrăinate moaştele Sfintei Teodora de la Sihla care sunt păstrate în catacombele de la Lavra Pecerska. Pe raclă au fost inscripţionată în limba română: "Sfânta Teodora din Carpaţi" şi în slavonă: "Sveti Teodora Carpatina".

Citiţi toate articolele din Ediţia de colecţie - Sfinţii români

Citește pe Antena3.ro

Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață