Un pustan

Ca sa dovedeasca lumii intregi ca este barbat, adolescentul Bogdan Petriceicu Hasdeu si-a ofensat protectorul, apoi l-a provocat la duel.

Se afla la varsta la care credea ca are ceva de dovedit, ca, indiferent ce se va intampla, numele lui va fi asociat cu un erou. Citise mult, mai ales ca in familia sa se dezvoltase un adevarat cult pentru Puskin. Tatal sau, Alexandru Hajdeu, era un mare stimator al lui Puskin. La decesul acestuia in duel, Hajdeu i-a inchinat cateva versuri, in limba rusa, care au aparut in revista Telescop. Marturii despre prima tinerete a lui Hasdeu se gasesc in jurnalul sau tinut in limba rusa. In urma cercetarii istoricilor literari, acestia sunt de parere ca "Insemnarile unui iuncher" "e scris cu intentie vadit literara si intr-un spirit byronian-lermontovian". "Byron insa e interpretat ruseste" - comenteaza George Calinescu in "Istoria literaturii romane" - "orgia romantica devine scandal cazon". In anul 1854, "pustanul de 16 ani" paraseste Chisinaul pentru a se alatura unui escadron de husari, cu care va participa la Razboiul Crimeii.

A PORNIT LA DRUM. Andrei Oisteanu este de parere ca tanarul a luat cu siguranta cu el poemele lui Puskin in ranita. De cum ajunge la escadron, poate pentru ca nu dorea sa fie aratat cu degetul sau pentru ca pur si simplu credea ca ii va placea, Bogdan Petriceicu incepe sa traiasca intens. A trecut prin toate ispitele vietii de cazarma ale perioadei sale: nenumarate escapade amoroase, jocul de carti si de biliard, chefuri la carciuma care provocau adeseori conflicte cu camarazii, dar si dueluri. Anul 1855. Viitorul academician roman se afla cu escadronul la Nicolaev, in apropiere de Odessa. Zile incarcate de framantari. Hasdeu isi face timp sa mentioneze fugitiv in jurnalul sau urmatoarele: "Cearta cu Mayendorf si provocarea la duel. Preparative. Cearta cu Domaradzki si provocarea la duel. Cearta cu Bernadski, provocarea la duel si scuzele lui". George Calinescu, in a sa "Istorie a literaturii romane", dezvaluie faptul ca "Hasdeut se bate in duel si e ranit". Nu-l compatimiti pana nu aflati intreaga poveste.

PROTECTOR. Cel care ne lamureste cu privire la personalitatea acestui "X" este Andrei Oisteanu: "Baronul Mayendorf, protectorul tanarului Hasdeu, era «capitan de cavalerie, instructor de frunte si maestru in duel»". Hasdeu scria in jurnalul sau ca Mayendorf "era unul din cei dintai ochitori din intregul imperiu". Injosit de ocaraiala tovarasilor sai si de grija baronului Mayendorf, Hasdeu ia o decizie oarecum teribilista: "M-am hotarat sa ma bat in duel cu insusi protectorul meu - , stiu, fapta nedemna - insa ce sa fac?... cum sa ma impun? Daca nu printr-un act de... vitejie si desperare". Groaza pune stapanire pe Hasdeut: "Daca-mi era sorocit de soarta a muri in duel, destinul nu-l puteam ocoli, prin urmare se vede ca-mi sosise veleatul si, ca atare, murind ucis in duel, in regiment ramanea despre mine amintirea unui erou, daca nu a unui nebun. Intamplator... daca scap, eram egalul lui Mayendorf, iar daca s-ar brodi ca sa-l ranesc sau sa cada el victima glontelui meu, ii luam locul, s-atunci puteam sa ma impun tuturor celor care-si bateau joc de mine".

"Se zicea de dansul ca era atat de ghibaci la tragere in tinta, incat din fundul unei camere prin usa intredeschisa, ochind cu pistolul in paretele celeilalte cameri, unde era fixat in zid cartonul unei carti de joc - de-o pilda asul de cupa - cu intaiul glonte nimerea drept in centrul asului, iar cu al doilea acoperea exact pe cel dintai" - Hasdeu despre Mayendorf

Citește pe Antena3.ro Când vom ști cine a câștigat alegerile prezidențiale din SUA PRIMELE BATAI ALE INIMII Scriitor, filolog, istoric, folclorist. Se trage dintr-o familie boiereasca de carturari din Basarabia. Nascut in preajma Cetatii Hotinului, in satul Cristinesti, ca fiu al boierului nationalist si savant Alexandru Hajdeu (1811-1872). Atat tatal sau, cat si bunicul Tadeu au scris, in ruseste, insa au abordat subiecte din universul romanesc (folclorul si istoria nationala). Inaintasii sai erau carturari poligloti. A primit primele invataturi in Polonia, unde tatal sau era profesor la Vinita si Camenita. Bogdan copilareste vara la mosie si vorbeste de mic, in chip desavarsit, limbile romana, polona si rusa. SI-A RANIT GRAV ADVERSARUL FARA SA OCHEASCA In studiul sau, Oisteanu scrie ca Hasdeu l-a insultat pe prietenul sau mai batran si apoi tot el l-a provocat la duel, trimitandu-i doi martori. Cu lacrimi in ochi si fara sa inteleaga nimic, baronul s-a vazut obligat de codul onoarei sa accepte provocarea: "Mayendorf - scrie Hasdeu - trebuia sa ma impuste: l-am insultat de doua ori, se zvonise pana la Petersburg!... duelul nu se putea inlatura". Tot ritualul este indeplinit intocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc conditiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia sa ocheasca primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentara, se masoara distanta ("zece pasi"). Paradoxal, din cauza emotiei, Mayendorf nu nimereste tinta, iar Hasdeu - fara sa ocheasca - isi raneste grav adversarul. Dupa tot ce s-a intamplat, ranitul ii strange cavalereste mana lui Hasdeu, spunandu-i: "Esti un brav si sunt mandru de prietenia ta". In urma acestui duel, statutul tanarului Hasdeu in randul tovarasilor din escadron s-a modificat radical. "Astfel am bagat frica in toti ofiterii, iar pe langa renumele meu de istet moldovan s-a mai adaos si pe cel de viteaz." TANAR SI NELINISTIT Nicolae Iorga i-a facut adolescentului Hasdeu un portret: "Ca print sarac, slab si bolnavicios, impunator printr-o stiinta enciclopedica, dobandita de douazeci de ani intre un duel si un banchet intim, ca un original de care nu se putea apropia nimeni fara a fi uimit si ranit de uimirile si insusirile lui superioare si de inferioritatea unui spirit agresiv, care nu cruta nimic, nici pentru cel mai sfant principiu ori pentru cea mai fireasca legatura, astfel cazu el in Iasi la 1856".