Viata mea in arta

Maestrul Victor Rebengiuc, asa cum il numesc elevii lui, este unul dintre cei mai reprezentativi actori ai teatrului si filmului romanesc.

Poate juca stralucit orice rol, pentru ca nu joaca niciodata rolul "artistului". Singurul "semnal" al angajarii sale specifice e, poate, cristalinitatea inconfundabila a rostirii, dictia transanta, atentia innascuta fata de limpezimea emisiei vocale si a mesajului. "Si - marturiseste Andrei Plesu - nu e vorba de afectarea obisnuita a scenei, de grija pedanta, artificiala, pentru efectul sonor. E vorba de respectul pentru text, pentru interlocutor si pentru limba. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, inainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevar si dintr-o rarisima inzestrare pentru firesc. Miracolul e ca, fiind mereu el insusi, acelasi in film sau in teatru ca si in viata zilnica, Rebengiuc reuseste sa nu se repete niciodata, adica sa fie, in fiecare personaj, altfel, si anume fidel personajului. Cu alte cuvinte, performanta e intotdeauna previzibila (si, de aceea, garantata), in vreme ce stilul e mereu proaspat, nou, plin de surpriza. Ca spectator... nu te poti satura niciodata de Victor Rebengiuc. Pare sa faca totul simplu, fara efort, fara obsesia vanitoasa a succesului... e ca toata lumea!"

AUTORITATE. Indrumat de profesoara lui, Aura Buzescu, Victor Rebengiuc a absolvit IATC "I.L. Caragiale" din Bucuresti, in 1956. Despre anii studentiei consacratul actor povesteste ca: "A fost o perioada foarte frumoasa. O perioada petrecuta intr-o scoala pe care o consider mult mai buna decat cea din prezent. Profesorii, pentru noi, erau un model... exemple de urmat, aveau mai multa autoritate personala. Apoi, am trecut printr-o vreme de tranzitie. Timp de sase ani am fost rector la Academia de Teatru si Film. A fost un interval de timp cu o tonica amintire in ceea ce priveste relatia mea cu studentii... imi este foarte greu sa fac o comparatie intre ceea ce era atunci si ceea ce este acuma. Am trecut prin momente tulburatoare, de incertitudini, de bajbaieli..."

O interpretare de exceptie alaturi de Sanda Toma, in piesa de teatru "Zestrea"

SINCERITATE SI ADEVAR. "De la stadiul de Institut de invatamant in prag de desfiintare s-a ajuns la o academie cu multe sectii, infiintate, reinfiintate si toata cladirea a devenit vie, animata. Cu siguranta cea mai frumoasa amintire a mea se leaga de Aura Buzescu, de profesoara careia ii datorez totul. Eram tineri si inconstienti, dar pasionati de ceea ce faceam... Aura Buzescu era o mare tragediana, de mare clasa. Cu ajutorul ei, m-am debarasat de deprinderile cabotine pe care le capatasem, insa m-am ales cu o arma pe care o folosesc si astazi: arma sinceritatii, a adevarului. De la ea am invatat sa dau profunzime unui rol. «Nu te stramba, joaca cu economie de mijloace», imi spunea..."

DIVERSITATE. "Imi iubesc foarte mult meseria. Nu stiu daca as putea alege altceva. Incepusem, la un moment dat, o scoala electrotehnica. Nu aveam aptitudini, dar ma descurcam si cred ca as fi putut face orice altceva cu aceeasi daruire si cu acelasi devotament. Referitor la rolurile din cariera mea... cred ca sunt foarte multe roluri care mi-au pus probleme si cu care am luptat. Si in clipa de fata mai caut modalitati de exprimare. Nu e deloc usor, insa am avantajul ca paleta mea interpretativa este foarte diversa. Drept exemplu, «Padurea Spanzuratilor» a insemnat foarte mult. Nu a avut influente asupra carierei sau a vietii mele, insa am simtit bucuria de a participa la aceasta deosebita «partitura scenica». Nu am avut niciodata probleme pentru ca m-am obisnuit destul de usor cu scena. Am avut de invatat de la fiecare dintre colegii mei si chiar de la tinerii care vin la teatru cu sufletul deschis. Imi place sa lucrez cu tinerii, cu tinerele talente..."

In ecranizarea dupa "Zestrea" Victor Rebengiuc a parcurs acelasi rol alaturi de aceeasi colega, Sanda Toma

DIN CULISE... "Legat de meseria pe care o practic - continua Victor Rebengiuc - pot spune ca sunt sigur de un lucru: publicul isi are spectacolul pe care il merita... uneori este receptiv, alteori opac, iar din cand in cand iti da aripi sa zbori. Imi aduc aminte de primele mele luni de teatru... ca o povestire amuzanta, jucam cu doamna Bulandra. La un moment dat dansa s-a impiedicat si a cazut pe scena. Nu stiam ce sa fac. Intr-un moment de disperare am luat-o de subtiori si am pus-o pe picioare. Ea juca perfect, iar eu eram inca ametit... totusi, primul lucru pe care mi l-a spus a fost: «Nu credeam ca ai sa poti sa ma ridici». Imi aduc aminte si de toti regizorii cu care am lucrat la vremea aceea, cei mai mari regizorii ai nostri: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Stere Gulea, Dan Pita, Silviu Purcarete, Alexandru Darie etc."

"Barbierul din Sevilla", piesa de licenta a lui Victor Rebengiuc si a Sandei Toma

REFORMA. "De la teatru nu am decat o singura dorinta: sa existe in continuare. Sa aiba cineva puterea sa faca o reforma pentru ca, si in momentul de fata, teatrul traieste dupa tiparul comunist. Ma gandesc la cei tineri. Munca titanica pe care o depun ei este platita cu foarte putini bani. In ceea ce ma priveste, vreau sa-mi continui activitatea sub aceeasi lozinca ce m-a ghidat si pana acum: iubeste arta din tine si nu pe tine in arta. Este morala, concluzia, daca pot spune asa, cartii mele de capatai: «Viata mea in arta», de K. S. Stanislavski...".

"De la teatru nu am decat o singura dorinta: sa existe in continuare. Sa aiba cineva puterea sa faca o reforma pentru ca, si in momentul de fata, teatrul traieste dupa tiparul comunist. Ma gandesc la cei tineri. Munca titanica pe care o depun ei este platita cu foarte putini bani. In ceea ce ma priveste, vreau sa-mi continui activitatea sub aceeasi lozinca ce m-a ghidat si pana acum: iubeste arta din tine si nu pe tine in arta. Este morala, concluzia, daca pot spune asa, cartii mele de capatai: «Viata mea in arta», de K.S. Stanislavski...". - Victor Rebengiuc

FIZIONOMIA TRADEAZA OCUPATIA "Primul lucru care imi vine in minte cand incerc sa-mi explic admiratia fata de Victor Rebengiuc este ca n-are aerul (si aerele) unui actor. Nu «i se citeste pe fata» meseria, nu are ticurile, fasoanele, «marca» profesionala caracteristica. Cred, indeobste, ca ceva nu e in regula cand fizionomia cuiva tradeaza, instantaneu, o ocupatie. Prefer masca generica a umanitatii «specializarii» caricaturale a trasaturilor. A avea figura de «filosof», de «popa», de «profesor», de «scriitor», de «pictor», de «inginer» inseamna, pur si simplu, a disparea indaratul unei categorii, a nu avea chip", spune Andrei Plesu. MARILE ROLURI IN FILME SI PIESE DE TEATRU Rolurile lui Victor Rebengiuc au fost numeroase. Dintre acestea amintim insa: Jim Curry - "Omul care aduce ploaia", regia Liviu Ciulei; Pierre - "Nebuna din Chaillot", regia Liviu Ciulei; Orlando - "Cum va place" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei; Voghin - "Copii soarelui" de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei si Lucian Pintilie; Bolkonski - "Razboi si pace", regia Dinu Negreanu; Stanley - "Un tramvai numit dorinta", regia Liviu Ciulei; Brutus - "Julius Caesar", regia Liviu Ciulei; Bubnov - "Azilul de noapte", regia Liviu Ciulei; Tipatescu - "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei; Astrov - "Unchiul Vanea", regia Alexa Visarion; Fundulea - "Visul unei nopti de vara" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei; Oratio - "Teatrul comic" de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcarete; Pelasgos - "Danaidele" dupa Eschil, regia Silviu Purcarete; Lear - "Regele Lear" de William Shakespeare, regia Dragos Galgotiu; Claudius - "Hamlet" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei. Filme importante: "Padurea spanzuratilor", regia Liviu Ciulei; "Tanase Scatiu", regia Dan Pita; "De ce trag clopotele, Mitica?", regia Lucian Pintilie "Morometii", regia Stere Gulea. PERSONAJE BINE CONTURATE In cadrul unui interviu acordat recent, Victor Rebengiuc sustine ca "atunci cand iti doresti prea mult un rol, sigur esuezi. Asa incat am lasat lucrurile sa mearga de la sine. Ma simt implinit din punctul asta de vedere. Nu indraznesc sa visez, dar sigur mi-ar fi placut sa joc cu Peter Brook sau Lev Dodin. Ma deranjeaza regizorii care nu stiu ce sa-ti ceara. Eu am o forma de realism funciar si refuz lucrurile nelogice. Studiez in profunzime fiecare rol in parte si, de exemplu, in cinema am avut norocul sa joc ecranizari, si deci personaje foarte bine conturate".