Visul american: o familie, o casa

Atasamentul minim fata de spatiul in care locuiesti este una dintre cutumele lumii canadiene.

Odata plecati la capatul pamantului, romanilor care au ales sa emigreze in Canada li se asterne in fata ochilor o alta lume, in care parca totu-i altfel: oamenii, locurile, stilul de viata, locuinta, relatiile cu vecinii sau cu colegii de serviciu. Invers ca in poveste, europenii se simt asemeni piticilor, intr-o tara in care toate par a fi facute dupa dimensiunile lui Gulliver. Din cauza spatiilor uriase, a climei in mare parte a anului neprielnica dar si a vietii centrate mai mult pe lucru si mai putin pe plimbari si loisir, viata canadianului pare a fi gandita sa se desfasoare in interior, cel putin cinci din cele sapte zile ale saptamanii.

FARA SENTIMENTALISME. "Atasamentul fata de o casa, modul in care o populezi, este altfel in Canada fata de Romania, explica Gabriela Savu, de profesie arhitect. Aici oamenii se muta foarte des. Eu cred ca m-am mutat o data pe an, in functie de adresa locului de munca. Casele inchiriate sunt dotate cam cu toata aparatura electrocasnica - frigider, aragaz, masina de spalat rufe, masina de spalat vase si toate celelalte. Poti sa te muti numai cu valiza. Este mult mai usor sa-ti schimbi locuinta, iar investitia pe care o faci initial este mult mai mica decat in Romania. Stai intr-un loc atat timp cat e aproape de serviciu. Ti-ai schimbat locul de munca, in general iti schimbi si locuinta, care poate fi una mai mare sau pur si simplu mai aproape de noul job."

In apartamentele din blocuri stau in general persoanele cu venituri modeste sau cei emigrati recent. Dupa doi-trei ani de lucru, cam toata lumea isi permite o casa cumparata prin credit. "Visul american - fiecare familie intr-o casa cu un curcan pe masa - este valabil si aici, spune mai departe Gabriela Savu. Si Statele Unite si Canada sunt tari unde forma predilecta de habitat este casa personala cu garaj, o peluza mai mare sau mai mica. Aici este relativ usor sa-ti cumperi o casa. Dar pentru ca este atat de usor, oamenii nu au acelasi atasament fata de locul in care stau. In Romania, parintii mei locuiesc in aceeasi casa de 30 de ani. In Canada, statisticile spun ca in medie, se sta in aceeasi locuinta sapte ani. Nu exista atasament fata de casa."

In unele zone, Toronto arata ca un orasel englezesc din secolul al XIX-lea

CASE SI CASE. Alta diferenta fata de Romania consta in diversitatea spatiilor de locuire: case mai mari sau mai mici, fara etaj, cu un etaj sau mai multe, cu subsol locuibil sau nu, "detasata" (adica singura) sau semidetasata (o singura casa cu doua intrari, locuita in general de doua familii), case tip vagon, case care au curte in fata si case in care intri direct. Pretul variaza evident in functie de suprafata, de zona si de confortul oferit.

PARINTI SI COPII. Timp de 19 veacuri, pe "batranul continent" european generatia copiilor mostenea de la parinti titluri nobiliare, domenii, palate, ulterior afaceri de familie. In cazinourile de pe Riviera franceza, urmasi nevrednici au pierdut intr-o noapte averi acumultate in generatii. In Tarile Romane, titluri nobiliare n-au existat, ca sa fie lasate mostenire. Grija fata de urmasi este incorporata astazi in formula "fac pentru copiii mei". O auzim deopotriva in cantecele populare, in hulitele manele, dar si in spusele unor distinsi intelectuali.

Despre diferentele dintre "lumea veche" si "lumea noua" ne-a vorbit si doamna Olimpia Nicolcev, romanca emigrata in Canada de mai bine de 30 de ani, de meserie designer. "In Canada exista o vorba: «Ce faci? Cheltuiesc mostenirea copilului.» Casa noastra nu e a copilului, nici nu se pune problema sa-i lasi ceva mostenire. Nu are rost, cu un job salarizat pe nivel mediu, in doi-trei ani isi poate cumpara casa lui, fara sa aiba nevoie de a noastra. Cumparand o casa cu credit de la banca, faci un fel de economisire fortata, trebuie sa inapoiezi lunar bancii niste bani pe care altminteri poate ca nu i-ai economisi". "In cazul copiilor, a tinerei generatii, chiar si in mileniul trei se mai pastreaza ideea lui «go West, young man». Mentalitatea canadienilor este sa lasi copilul sa se descurce singur, sa-si ia viata in propriile maini, asemeni celor care au pornit sa colonizeze vestul salbatic", completeaza si domnul Nicolcev.

In bloc locuiesc in general oamenii cu venituri mici

REVERSUL MEDALIEI? Atasament minim fata de casa, sanse mari de a-ti achizitiona una. Nu toti romanii sunt insa bucurosi cu aceasta stare de lucruri. Cantitatea diminueaza calitatea, spun realizatorii site-ului ce poate fi accesat la adresa http://www.geocities.com/casamede2005 si care are ca deviza "Site dedicat celor care vor sa vada adevarata fata a Canadei inainte de a fi prea tarziu". In sectiunea "Magaziile din Montreal. Despre modul in care sunt construite casele in Canada", realizatorii scriu: "95% din imobilele destinate locuirii sunt construite din zabrele de lemn ce constituie structura de rezistenta, plus foi de rumegus presat groase de 1-1,5 maxim 2 centrimetri, care formeaza peretii, podeaua si plafonul. Nici mie nu mi-au placut strazile ticsite de case aparent construite din caramida rosie netencuita ce iti dau senzatia ca te afli intr-un oras industrial englezesc din secolul al XIX-lea, spune mai departe un alt roman nemultumit de constructiile canadiene. Caramizile pe care le vedeam eu erau doar un strat subtire ce imbraca cladirea pe dinafara avand mai mult rol ornamental si de ce nu, de inducere in eroare a unuia ca mine."

Atasament minim fata de spatiul in care locuiesti, o multime de optiuni la indemana potentialului cumparator, casa care nu se lasa mostenire copilului sunt numai cateva dintre cutumele lumii canadiene cu care romanul emigrant trebuie sa se obisnuiasca.

Gabriela Savu, tanara arhitecta Sotii Nicolcev, parinti romani de succes la Toronto cu mentalitate canadiana