ALEGERI IN SECOLUL XX - DIN VARFUL CONDEIULUI
CRETA, SUVEICA SI CHINOROSUL
Dar regimul conservator, in ceea ce priveste libertatea alegerilor, nu s-a deosebit de regimul liberal; alegerile s-au facut dupa acelasi model, tot de catre administratiune, tot cu tendinta de a da guvernului nu numai majoritati, ci si unanimitati. Fara sa fi degenerat in orgii electorale, este cert ca, si sub conservatori, alegerile au fost tot atat de putin libere ca sub liberali. Fiecare regim cu specialitatea lui. Daca liberalii au avut institutia suveicii si a Ă«cetateanilor indignatiĂ», conservatorii au inventat Ă«chinorosulĂ». Suveica a fost inventata de catre Nicolae Saveanu, seful liberalilor de la Putna. Aceasta inventie era urmatoarea: fiindca la alegerile pentru Camera si Senat se voia cu buletine inchise in plic, agentii partidului furau un plic stampilat de la birou, il umpleau cu buletinele candidatilor guvernamentali si-l dadeau alegatorului suspect. Acesta era obligat sa aduca inapoi plicul pe care-l primea de la birou. Si operatia urma cu toti alegatorii banuiti. TINICHEA DE COADA. Chinorosul a fost intrebuintat de catre agentii conservatori la alegerile facute sub marele minister al lui Lascar Catargiu. La unele din sectiile de vot, agentii guvernamentali au uns cu chinoros peste figura pe mai multi opozanti, printre cari si pe prof. G. Dem. Teodorescu, fost ministru. Acesta, indignat, s-a urcat in cupeul cu care venise la vot si s-a dus drept la palatul regal spre a se arata regelui. Agentii guvernului l-au insotit cu huiduieli si i-au legat de spatele trasurii o tinichea pe care a tarat-o pe tot parcursul. Bineinteles ca G. Dem. Teodorescu n-a fost primit in audienta.BRATIANU A FOST MALTRATAT
![]() |
O URGIE ABSURDA SI BARBARA
In volumul Insemnari politice, Grigore Gafencu scria in iunie 1931: Mai grozava decat navalirea tatarilor sau invazia lacustelor a venit ziua de alegeri; de alegeri cum sunt intelese si practicate de romani, de administratia romana, de armata romana, de magistratii romani. A fost o urgie absurda si barbara dezlantuita de sus in jos peste o populatie pasnica si linistita... S-au arestat delegatii si candidatii, s-au furat urnele si cartile de alegatori, s-au batut mai ales, s-au schingiut si snopit sub lovituri de ciomege sute si mii de alegatori. Ingrozita, populatia se ascundea in padure. Ca in timpul razboiului, ma plimbam cu revolverul pe mine, inconjurat de un grup de prieteni credinciosi, romani din partidul meu, macedoneni din partidul georgist, care s-au legat de mine printr-o spontana si foarte reciproca simpatie. CU BAIONETA. Am fost respins de la sectiile de votare cu baioneta in piept. Un colonel isteric - Bolintineanu - urla de dimineata: Ă«Dati-i indarat, sparge-ti capetele cu patul pustiiĂ». La o sectie - singura! - delegatii au patruns in urma judecatorului. Au fost dati afara de judecator si de un capitan de infanterie. Pretutindeni, jandarmii si armata, comandanti de batausi, brutalizau, amenintau si impiedicau de la vot cetatenii. Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de lasitate abjecta. Parea o revolutie a uniformelor militare si administrative, o revolutie a statului prin organele sale constienete si inconstiente, impotriva cetateanului Ă«civilĂ». LASITATE. Un prefect tampit si schiop - dr Stere - conducea razboiul civil. Militarii, magistratii, comisarii executau comanda. Nici o constiinta nu s-a revoltat, nici un om de onoare nu s-a impotrivit. Simteam, in fata acestei lasitati generale, sentimentul de rusine care m-a cotropit, cand, dupa asfaltul soselelor europene, ajunsesem in gropile si santurile soselelor noastre nationale. Dar cu cat mai adanc, mai dureros. Cate gropi, cate santuri prafuite si inglodate mai are si biata noastra constiinta nationala. Cate moravuri din alte vremi, ce educatie neispravita, ce lipsa desavarsita de simt al dreptatii si al demnitatii individuale! La fiecare miscare eram arestati si trebuia sa ne eliberam cu forta. La sectia de votare Ceamurlia suntem opriti de soldati din Cavalerie. Se incarca in fata noastra carabinele. Doi batausi macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comanda armata. Nici un ofiter nu se vede, nu ne putem misca nici inainte, nici inapoi. Soldati cu arma intinsa ne impresoara. Macedonenii mei parlamenteaza. O discutie aprinsa in dialect. Suntem in sfarsit autorizati sa plecam... Am dat o telegrama Regelui. Alta lui Iorga, care mi-a raspuns: Ă«...nu pot da de la o zi la alta moravuri bune!Ă». Marturie de neputinta si de inconstienta. (...).POPESCU, INDEPENDENTUL
![]() |