Iubitorii de antichitati autohtoni sunt pasionati de creatiile conationalilor lor. Astfel incat si negustorii de profil prefera sa se aprovizioneze cu picturi, icoane sau carti apartinand unor vrajitori nascuti pe plaiurile mioritice.
ADRIAN MIHAI
|
BOGATIE. Printre obiectele scoase la vanzare de anticari este imposibil sa nu gasiti ceva pe gustul dumneavoastra |
Targul anticarilor, desfasurat duminica trecuta la World Trade Plaza, a adunat lumea buna a colectionarilor si a negustorilor de arta. Daca la intalnirile similare care se intampla in spatii deschise poti vedea, scoase la vanzare, numeroase vechituri care au in cel mai bun caz o valoare sentimentala pentru proprietari, aici am gasit lucruri cu adevarat valoroase.
ALE NOASTRE-S MAI BUNE. Pentru ca si spatiul permitea, tablourile au facut din acest targ o adevarata expozitie. O puteai admira pe Fata cu fuior a lui Stefan Luchian. Iar daca aveai 14.000 de euro disponibili in buzunar o puteai lua acasa. In apropiere, pe acelasi perete, statea Peisaj din Mangalia al lui Nicolae Tonitza. Colectionarul-comerciant mai expunea si tablouri pictate de straini, unele la preturi mult mai mari, ajungand pana la 40.000 de euro. Cele mai cautate sunt tot tablourile din Ă«scoala romaneascaĂ», imi spune acesta. Sa fie vorba de patriotismul colectionarilor autohtoni?
Sau de preturile pe care sunt dispusi sa le plateasca? Cateva harti vechi unguresti din secolele XVI-XVII erau pretuite la 300 de dolari bucata de catre un oarecare ce incerca sa le vanda singurului negustor specializat din targ. Din pacate, demersul lui a fost fara succes. Romanesti nu aveti?, a venit replica negustorului. Trebuie inramate, puse in valoare. In afara sunt mai ieftine. La noi nu exista piata pentru asa ceva si se cer niste preturi de te apuca tremuratul, imi explica, intr-un fel, colectionarul motivul refuzului.
PIESE DE DECOR. Un gramofon imens, cu un pret pe masura, 700 de euro, isi astepta in liniste cumparatorul, alaturi de cativa frati mai mici, pretuiti la doar 500, respectiv 200 de euro. Producatorul? Compania ANGLO-AMERICANA, Bucuresti, Strada Carol 50. De pe placuta care purta aceasta inscriptie mai aflu ca respectiva companie mai avea sucursale la Pitesti si Campina.
Tot aici am gasit si o piesa care ar putea sa fie perfecta pentru decorarea unui cabinet stomatologic modern: o freza actionata prin pedala.
Ca sa-i intareasca valoarea, apreciata la 200 de euro, vanzatorul avea si o schita dintr-o carte nemteasca din 1899, in care era reprezentata aceasta masinarie. Sincer sa fiu, dupa ce am vazut-o am ramas cu o durere de masele.
DE PRIN TARA SE ADUNA... Alaturi de anticarii bucuresteni, la targ erau prezenti, cu arme si bagaje, si negustorii din tara. Nu suntem din Capitala. Suntem din Braila si nu venim decat la targuri. Daca nu cumparati acum, abia peste o luna mai aveti ocazia, incearca o vanzatoare sa-si agate clienta. De acolo se pot cumpara mai ieftin produsele, dar si adaosul nostru este mai mic, a continuat ea.
FOTBAL SI ARTA
Intr-unul dintre standuri l-am remarcat pe fotbalistul Ilie Dumitrescu. Proaspatul proprietar al galeriei de arta Hanul cu Tei si al casei de licitatie cu acelasi nume venise sa-si prezinte marfa la targ. Este inca prea devreme sa ma pot pronunta despre cum merge noua mea afacere. Trebuie sa treaca cel putin sase luni, considera fotbalistul. Iar el a intrat in lumea anticarilor de vreo doua luni. Despre investitiile pe care le presupune aceasta activitate, Dumitrescu nu a dorit sa comenteze.