Conflictul dintre generatii - "Mama nu ma lasa-n bar, tata nu-mi da bani"

E greu sa fii adolescent in ziua de astazi, sa te confrunti cu atatea probleme, sa rezisti atator tentatii, sa reusesti sa-i multumesti pe cei din jurul tau, sa nu-ti abandonezi prietena care a inceput sa se drogheze fara ca tu sa cazi in viciul ei, sa vezi ca se asteapta atatea de la tine.

Dar cel mai greu este sa reusesti sa-ti multumesti pa-rintii, sa-i vezi ca sunt mandri de tine si cu tine. Sa capeti recunoasterea lor, sa auzi o vorba buna a devenit pentru multi doar un vis.

Nu e doar vina parintilor

Dar nu ar trebui sa aruncam vina doar asupra lor, asupra parintilor. Este la fel de greu sa fii si parinte in ziua de astazi. Sa te trezesti la 5:00 dimineata si sa nu-ti gasesti copilul acasa, ca nu s-a intors inca din club, sa te gandesti daca a patit ceva, de ce nu iti raspunde la telefon. Noi am putea raspunde foarte usor la toate lucrurile astea: "Nu am auzit telefonul ca era muzica prea tare si am pierdut notiunea timpului, am uitat sa mai vin si pe acasa". Astfel apar aceste neintelegeri, certuri interminabile intre noi si ei, certuri cu care ne confruntam cu totii. Ce am putea face pentru a schimba aceasta situatie?

La mare, la munte, in cluburi

Ne dorim cu totii sa plecam cu prietenul de 1 mai la mare, sa iesim in cluburi noaptea, sa ramanem intr-o cafenea dupa ore cu colegii de clasa? De ce doar sa tanjim dupa aceste petreceri ale adolescentei, de ce sa nu ne bucuram de aceste mici privilegii? "Pentru ca nu ma lasa mama", ar raspunde unii, "sau pentru ca nu imi da tata bani", ar spune altii. Haideti sa incercam sa nu mai aruncam toata vina asupra lor, trebuie sa ne asumam si noi cateva responsabilitati.

Increderea in relatia adolescenti - parinti este de baza. Din clipa in care parintii vor capata incredere in noi, lucrurile se vor intoarce in favoarea noastra. Marti, sedinta cu parintii, 80 de absente, preaviz de exmatriculare? Ce am mai putea face intr-o asemenea situatie? Cred ca ar trebui sa le explicam parintilor inainte de ce am fost "nevoiti" sa chiulim, sa-i facem sa ne inteleaga, sa-i aducem de partea noastra pentru a nu crede ceea ce dirigintele tuna si fulgera impotriva noastra.

Trebuie incredere

Marius T. a incercat si a reusit! De ce nu am reusi si noi?! Avem de strabatut un drum lung si anevoios pentru a castiga increderea parintilor. Dar merita! Merita si sunt convinsa ca sunteti de acord cu mine. Ganditi-va cate lucruri s-ar intoarce in avantajul nostru. Din moment ce suntem deschisi fata de ei si le mai povestim una, alta si ei vor vedea ca noi avem incredere in ei, vor simti nevoia sa capete si ei incredere in noi. Din pacate insa s-ar parea ca nu este de ajuns! Va intrebati probabil de ce?

Ei bine, pentru ca ei sa poata capata incredere deplina in noi, cred ar trebui sa ne cunoasca prietenii, nu pe toti, ci pe cei apropiati. Asa vor avea incredere sa ne lase cu ei la mare, in cluburi noaptea, in cafenele dupa ore sau pe unde mai obisnuim noi sa mergem. Avem nevoie de increderea lor si de suportul lor, trebuie sa comunicam intre noi, sa ne ajutam reciproc pentru ca suntem o familie. Haideti sa incercam sa le castigam increderea, haideti sa incercam sa fim mai deschisi catre ei! Daca vom reusi, si sunt sigura ca vom reusi daca vom incerca, va fi in beneficiul nostru.