Duminica Votarii

Maine, in calendarul crestin al democratiei originale romanesti este sarbatoare cu cruce rosie: Duminica Votarii, schimbarea locala la fata. Asta daca o vrea Domnul. Daca nu, nu!

Tot credinciosul apartinator cultului democratiei va merge asadar pe 6 iunie la locasurile de vot unde, inchis in cabina, doar cu constiinta sa, se va ruga mai intai, iar apoi va face semnul stampilei peste cel ales. Cu buletinul de vot in mana, va iesi din cabina si se va opri in fata sfintei urne, in care isi va introduce optiunea cu un ultim efort democratic, daca nu cumva si-a bagat picioarele mai de dinainte si, in loc de sectia de votare, s-a dus direct la carciuma, ca sa nu mai piarda timpul degeaba. Daca totusi pasii l-au dus la vot, atunci vom citi pe fata cetateanului proaspat eliberat de sarcina civica acel zambet al datoriei implinite, dublate de o satisfactie care se poate exprima doar prin urmatoarele cuvinte: le-am tras-o si de data asta! Satisfactia este subliniata si de semnul victoriei cu doua degete facut spre afisul cu cel pe care l-a votat si semnul victoriei cu un deget, cel mijlociu, facut spre ceilalti, de pe celelalte afise lipite pe stalpii din fata scolii. Asa se incheie postul alegerilor, inceput pe 3 mai, timp in care slujitorii primariilor s-au intrecut in imnuri de slava si cantece de lauda aduse electoratului din satele, comunele si orasele noastre. Pacat ca aproape totul este de pomana, iar sfantul care patroneaza primariile si administratia locala a Romaniei este Sfantul Asteapta.

Cu ce am ramas eu in minte dupa aceasta campanie si cu ce concluzii ma prezint in fata urnei in Duminica Votarii, incerc sa va spun pe scurt in cele ce urmeaza.

1. Campania a fost slaba si neconvingatoare aproape in totalitatea ei, stralucind doar sporadic, dar nu prin evolutia candidatilor, ci prin ideile publicitare ale agentiilor din spatele lor.

2. Cele mai gustate de public au fost serbarile campenesti cu mici si bere si spectacolele muzicale cu artificii la final. Din pacate, efectul celor din urma asupra alegerilor este aproape nul, deoarece publicul prezent la astfel de show-uri este in proportie covarsitoare la varsta la care nu are inca drept de vot. Bani prapaditi. Noroc ca avem cantareti flamanzi care sa-i incaseze.

3. Promisiunile revarsate cu nemiluita prin gura candidatilor au infundat pana si canalizarea oraselor, nu numai urechile alegatorilor. Astfel, Romania a ajuns in luna mai pe locul intai la capitolul "tara cu cele mai multe promisiuni pe cap de locuitor" si va ocupa cu siguranta ultimul loc, in urmatorii patru ani, la capitolul "numar de promisiuni onorate pe cap de locuitor". Nu socotim aici cantitatea de gropi, de gunoaie, de asfalt, de coruptie, de neglijenta, prostie sau de nepasare a autoritatilor locale pe acelasi cap de locuitor, luat din pacate drept cap sec si bagat in seama doar din patru in patru ani. In rest este bagat in alta parte, direct in ma-sa, ca acolo-i sade bine electoratului sa stea intre votari.

4. Cea mai interesanta si coerenta campanie a fost dupa parerea mea cea a lui Traian Basescu.

5. Cel mai agitat, aiurit si zgubilitic candidat, Mitica Dragomir.

6. Cea mai jalnica prezenta, Viorel Lis.

7. Cea mai trista prezenta, Victor Ciorbea.

8. Cea mai frumoasa candidata, Mona Nicolici.

9. Cel mai penibil clip tv, Raj Tunaru.

10. Cel mai mare regret, absenta unui candidat nou, tanar, care sa sparga monotonia din galeria figurilor deja celebre de la care nu mai avem ce astepta mari noutati.

11. Cel mai comentat, discutat si tintit candidat, Mircea Geoana. Asupra lui s-a concentrat atentia presei, a comentatorilor si a publicului. El este elementul-surpriza. Ramane de vazut ce surpriza va face in final.

Si in sfarsit, ultima concluzie,
12. Cel mai abulic si nehotarat alegator: EU!
Ce-oi vota, voi vedea!