Matei Basarab, ctitor bisericesc

De curand s-au implinit 410 ani de la nasterea domnitorului muntean Matei Basarab (1588-1654). Descendent al boierilor Craiovesti, ruda cu Neagoe Basarab si urmasul la tronul lui Radu Ilies, Matei Basarab isi incepe domnia in anul 1621, in cadrul unei miscari impotriva grecilor, initiata de Craiovesti, spune prof. dr. Cezar Vasiliu, intr-una dintre lucrarile sale.

Tablou votiv reprezentandu-i pe Matei Basarab si Doamna Elena

Primii ani de domnie ai lui Matei Basarab au fost ani de aparare a tronului fata de veleitatile de cucerire ale lui Vasile Lupu, domnul Moldovei (1634-1653), care voia ca domn in Muntenia pe fiul sau, Ioan. Prima expeditie impotriva lui Matei a avut loc in anul 1637 si da castig de cauza muntenilor, ajutati si de o oaste transilvaneana a lui Gheorghe Rakoczy I, cu care Matei Basarab incheiase o alianta inca din anul 1635. Fratie. A doua incercare a lui Vasile Lupu de a cuceri tronul muntean are loc doi ani mai tarziu, in 1639, dar este din nou invins de Matei Basarab in luptele de la Ojogeni si Nenisori, judetul Ilfov. Dupa aceasta infrangere, relatiile dintre cei doi domni devin fratesti si, ca semn de pace si buna vointa, fiecare zideste o biserica in tara celuilalt; astfel, Matei Basarab inalta Manastirea Soveja din judetul Vrancea, iar Vasile Lupu reface biserica Stelea din Targoviste. Victorii. Pacea dintre cei doi domnitori a durat zece ani, mai precis pana in 1652, an in care Vasile isi casatoreste fata, Ruxandra, cu Timus Hmielnitki, fiul hatmanului Bogdan al cazacilor. Intuind primejdia, Matei Basarab, aliat cu Gheorghe Rakoczy II al Transilvaniei, ajuta cu oaste pe logofatul moldovean Gheorghe Stefan in incercarea acestuia de a-l inlatura pe domnitorul Vasile Lupu. Surprins, acesta din urma fuge la Hotin, apoi trece Nistrul dupa ajutor. Cazacii lui Timus resping oastea moldoveana si trec Milcovul, in Muntenia, pentru a-l pedepsi pe Matei Basarab. Lupta dintre cazaci si munteni se da la Finta, judetul Dambovita, in 1653. Desi ranit, Matei Basarab va repurta o stralucita victorie si ii va urmari pe asediatori in Moldova, unde Timus moare sub zidurile Sucevei, iar Vasile Lupu, ca sa scape cu viata, fuge iarasi peste Nistru si de acolo la Constantinopol, unde va si muri. Batranul domn Matei Basarab moare si el un an mai tarziu, la 9 aprilie 1654, fiind inmormantat in biserica domneasca din Targoviste, cetatea de resedinta a tarii, apoi reinhumat la Manastirea Arnota din judetul Valcea, ctitoria sa.

Matei Basarab a fost un domn viteaz, carmuindu-si cu pricepere tara si stiind s-o apere la nevoie; pe plan intern, desi a fost un bun gospodar, a mentinut o fiscalitate ridicata, datorita turcilor. Matei Basarab ramane important in istoria noastra nationala pentru constructiile de sfinte lacasuri, biserici si manastiri. Daca Stefan cel Mare a zidit 45 de biserici si manastiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, facand din el cel mai de seama ctitor bisericesc al neamului romanesc conform lui C. C. Giurascu. Cea mai cunoscuta dintre ctitoriile sale este manastirea Arnota din judetul Valcea, zidita intre anii 1633-1636, pe locul unei asezari mai vechi. Biserica manastirii a fost pictata de Stroe din Targoviste. Pe langa temele religioase traditionale sunt de remarcat portretele votive ale domnitorului si Doamnei Elina, din pronaos, precum si o frumoasa decoratie florala in locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab batran, cu parul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi romani care s-au pastrat pana astazi. La Arnota, Matei Basarab a fost si inmormantat, lespedea de piatra ce-i acopera mormantul fiind sculptata de sibianul Elias Nicolae. Tot aici a fost inmormantata si doamna Elina, sotia voievodului.

Cladirea bisericii, cu plan treflat, se compune dintr-un pronaos despartit in doua compartimente de suprafetele inegale prin trei arcade cu doua registre de goluri suprapuse, sprijinite pe doi stalpi octogonali, ceea ce constituie o caracteristica originala a monumentului

Cea mai monumentala dintre ctitoriile sale ramane, insa, manastirea Caldarusani, judetul Ilfov, construita intre 1637-1638, din apropierea Bucurestiului, situata intr-o pozitie pitoreasca si inconjurata din trei parti de lacuri. Celelalte ctitorii mai de seama ale sale sunt manastirile Sadova, judetul Dolj, refacuta total pe locul uneia din lemn, Maxineni, judetul Ramnicu Sarat, in 1637, distrusa in Primul Razboi Mondial, Plataresti, judetul Ilfov, in 1646, Strehaia, judetul Mehedinti, in 1645, Cornatel, in 1648, azi biserica de mir din comuna Manastirea, fosta mosie regala a lui Carol I al Romaniei, judetul Ilfov; Negoesti, judetul Ilfov, intre 1648-1649, Brebu, judetul Prahova; apoi schiturile: Barbatesti, judetul Dambovita, intre 1645-1646 si Pinul, judetul Buzau, intre 1647-1648. Matei Basarab a zidit catedrala episcopala din Ramnic, precum si o serie de biserici de mir, ca: Saridar si Sfintii Apostoli din Bucuresti; Sfantul Dumitru din Craiova, 1651, pe locul actualei catedrale mitropolitane; Sfintii Imparati, 1650 si Sfantul Nicolae-Andronesti din Targoviste, 1653; Sfintii Apostoli din Ploiesti, 1639; Sfantul Procopie din Gherghita-Prahova in 1641; Sfantul Gheorghe din Pitesti; Intrarea in biserica din Caracal, ca si bisericile din Draganesti-Teleorman, Parscovani si Dobrotesti-Olt si Manastirea-Ilfov. Matei Basarab a refacut si o serie de lacasuri sfinte ca: Manastirile Adormirea sau Negru Voda din Campulung, 1635-1636; Plumbuita de langa Bucuresti, in 1647; Brancoveni, judetul Olt - ctitorie a boierilor Craiovesti; Carnu, judetul Buzau, care exista din secolul al XVI-lea ; Draganesti - langa Rosiorii de Vede, in 1647. Tot la refaceri, trebuie mentionate Mitropolia din Targoviste, turnul-clopotnita si chiliile de la biserica lui Neagoe de la Curtea de Arges. A terminat manastirea Slobozia din judetul Ialomita, inceputa de postelnicul Iordache si cladirile din incinta de la Tismana si Govora (Mircea Pacurariu). Dupa pilda domnului, doamna Elina, sotia sa, a ctitorit biserica din Horesti, judetul Ilfov, intre 1643-1644, a refacut manastirea Slatioarele din Ocnele Mari, iar fratele ei, Udriste Nasturel, biserica Targului din Targoviste. In afara granitelor tarii, Matei Basarab a zidit manastirea Soveja din judetul Vrancea, in 1644-1645; biserica Turnu Rosu din judetul Sibiu, in 1645; bisericile Svistov si Vidin din Bulgaria, precum si biserica Sfantul Sinadon din Marea Lavra de la Muntele Athos.

Concomitent cu pictura murala, care ia o dezvoltare deosebita sub domnia sa, a inflorit si pictura pe lemn, reprezentata prin icoanele de la Arnota si, mai ales, prin catapeteasma schitului Crasna din Prahova. Aici, la baza crucii din scena clasica a Rastignirii, se afla un tablou votiv reprezentandu-i pe Matei Basarab si pe mitropolitul Stefan al Ungrovlahiei ingenuncheati, imbracati fiecare in vesmintele specifice demnitatilor respective. Dar, alaturi de numeroasele sale constructii religioase, domnitorul Matei Basarab a facut si o serie de constructii civile: casele domnesti din Brancoveni si din Caracal; recladirea cetatii Targoviste in 1645 si, mai ales, curtile domnesti din Targoviste, Bucuresti si Campulung-Muscel. Dincolo de Dunare a construit un pod la Razgrad, in localitatea Inumlari, in drum spre Constantinopol. In apropiere de Ocnele Mari a construit o fabrica de hartie.

Domnitorul Matei Basarab a fost sprijinitor al culturii. Impreuna cu Udriste Nasturel, cumnatul sau, a infiintat cele doua tipografii din manastirile Govora si Campulung si a introdus limba romana in slujbele religioase, caci, scria domnul am vazut ca in intreaga mea tara este foame, este sete, nu insa de paine si apa, ci din pricina imputinarii sfintelor carti (C. Mateescu).

Prima carte tiparita la Campulung este un Trebnic din 1636, iar la Govora, Pravila Mica in 1640. Udriste Nasturel a tradus din latina in slavona opera ascetica medievala De imitatio Christi a lui Thomas de Kempis, tiparita la Dealu in 1647. De remarcat ca in prefata adresata mitropolitului Varlaam al Moldovei se arata, intre altele, inrudirea dintre limbile latina si romana. Elogiat de Papa Inocentiu al X-lea pentru minunata sa bunatate sufleteasca, respectat de turci ca al doilea Mihai Voda, considerat de Nicolae Iorga ca adevarat pastor si domn parinte, caracterizat de istoricul C.C. Giurascu drept un domn cu remarcabile insusiri: viteaz ostas, ctitor desavarsit si diplomat incercat, tipul reprezentativ al domnului de tara, Matei Basarab, cel mai de seama ctitor bisericesc al neamului romanesc, si-a vazut domnia caracterizata astfel de cronica vremii: Tara iubea pe Domn si Domnul pe Tara.