Un boier microbist

Scolarii din comuna prahoveana Tatarani au privilegiul de-a trage o miuta cu fantoma boierului Mavrocordat. In caftan, cu sabia la brau, boierul sprinteaza si da gol!

Pe aici se plimba stafia boierului Mavrocordat cautandu-si ciolanele risipite

Osemintele lor au fost ravasite si profanate, le-au fost furate bijuteriile si armele ingropate alaturi de ei, distrusa crucea pusa la capatai. Din toate aceste cauze, pe terenul scolii se produc lucruri ciudate: o umbra, inarmata cu o sabie decorata, apare in faptul serii si impinge mingea de fotbal in plasa portii adverse. Nici unul dintre copii nu o atinge.

CASTELUL MAVROCORDATILOR. Printre alte proprietati, inainte de venirea comunistilor la putere, boierii Mavrocordat au avut un castel si in localitatea prahoveana Tatarani, la o aruncatura de bat de Ploiesti. Camere inalte, arcade fastuoase, crame intinse, sali de dans, altele de servit masa. Asa arata castelul cu pricina. Mavrocordatii erau dintre cei care primeau lume multa si buna, la petrecerile lor. Dar si cu satenii aveau o buna relatie. Ei au cedat din suprafata detinuta o parte, ca aici sa se ridice o scoala, unde copiii din sat sa vina sa invete carte. Intamplarea a facut ca locul sa fie vecin cu biserica si cimitirul din localitate. Mai tarziu, peste timp, destinele celor trei asezaminte - castelul, scoala si biserica - dincolo de intelegerea omeneasca, s-au intrepatruns. Astazi, castelul este o ruina. Numai copiii din sat se strang seara aici, sa se joace De-a v-ati ascunselea. Caci, printre zidurile parasite si balariile mai mari decat statul unui om, cu greu poate fi vreunul descoperit la prima mana. Dar, pana nu de mult, de la castelul Mavrocordatilor s-a furat tot ce se putea fura: caramida, tabla, tigla, lemn, alte materiale de constructie. Satenii se suspectau unii pe altii ca au gasit comori ascunse intre zidurile daramate ale castelului. De altfel, din dorinta de imbogatire, au fost profanate si mormintele ultimilor boieri Mavrocordat.

CIMITIRUL DE SUB SCOALA. Scoala generala din Tatarani are, asa cum nu multe unitati de gen se pot lauda ca au, o istorie deosebita. Aripa veche a fost construita demult, in urma cu mai bine de o suta de ani, langa cimitirul satului. Apoi, in 1951, s-a hotarat ca scoala sa fie extinsa. Nu putea sa se realizeze acest lucru decat daca se folosea terenul cimitirului. Asa ca pe locul unde s-a turnat fundatia noii aripi au fost dezgropati mortii si ce-a mai ramas din ei, depus in doi saci si sacii aruncati in clopotnita.

Parintele Teodor Sachelarie, cel care a slujit in parohia respectiva 59 de ani, 11 luni si 29 de zile, cum ne-a declarat, ne-a marturisit: Restul mortilor se afla in morminte. Scoala functioneaza peste morminte. Si cladirile, si terenul de sport, tot. Numai mortii scosi au fost pusi in sac. Oseminte peste oseminte. Pana am iesit eu, anul trecut la pensie, erau tot acolo, in clopotnita bisericii. Am tot zis sa le fac o slujbulita, dar uite ca nu am reusit. Am avut mereu altele pe cap. Nu stiu daca noul preot a facut asta. Nu cred insa.

Asa ca, de 53 de ani, doi saci cu oseminte, ale oamenilor din sat, zac in clopotnita, in voia si la discretia sobolanilor, mustelor, cucuvelelelor si altor vietati. Si, ca tabloul sa fie si mai sumbru, dedesubt, in gropile lor, zeci si sute de morti... Deasupra, viata, copii care alearga... In marginea terenului de sport, profanat de mai multe ori, mormantul boierului Mavrocordat, cel care a detinut candva castelul din vecinatate si locul unde se afla acum scoala...

BOIERUL MAVROCORDAT SE JOAcA. Pe terenul din scoala alergau, la ora vizitei noastre, dupa minge cativa baieti. Din cauza ca sunt minori, ne vom permite doar sa le dam poreclele, nu si numele: Cozonac, Burtea, Tiganu, Tilica si alti cativa fara porecle. Referitor la zvonul despre stafii, ei ne-au spus: Seara, cand jucam fotbal pe teren, se intampla lucruri ciudate, pe care noi nu stim sa ni le explicam. Parintii ne spun ca e mai bine sa nu vorbim despre acestea, ca aduce ghinion. Mingea e purtata dintr-o parte intr-alta a terenului, fara ca vreunul dintre noi s-o atinga. Sau intra in poarta pe la vinclu si noi nu avem nici un merit ca am inscris gol in poarta adversa. Uneori, ni se pare ca adie vantul, ca el impinge mingea in poarta. Dar nu e nici pic de adiere. Atunci, cand se intampla ce spuneam cu mingea, se vad pe teren si niste umbre. Sunt cenusii spre alb, neclare la fata, dar poarta sabie, decoratii pe piept si bijuterii. Una pare sa fie sef peste celelalte. Nu ne fac rau si noua nu ne e frica de ele. Ne-am obisnuit. De generatii intregi e asa. Si tatii nostri vedeau umbrele pe teren. Par niste fantome si oamenii din sat spun ca sunt suflete chinuite. Aceleasi umbre pot fi vazute si la conac, alaturi de scoala. Si se mai auzea intr-o vreme ca, pe DN 1, care trece pe la noi prin sat, apare noaptea, in fata soferilor, o femeie imbracata mireasa. Sta in fata masinilor, dar nu face rau la nimeni.

Adultii spun ca prin scoala si pe la castel bantuie stafia boierului Mavrocordat, care e ingropat in curtea scolii si al carui mormant a fost profanat de mai multe ori. Unii au luat de aici bani de aur, lantisoare, bratari, inele, chiar o coroana de imparat, cu care s-au laudat apoi prin sat. Au si fost arestati pentru asta. Se spune ca nu are liniste spiritul boierului din cauza ca i-a fost spart mormantul si de aceea vine pe teren. E insotit, dupa cate se pare, de suita lui, de oamenii care i-au fost alaturi. In cursul zilei, mai putin se intampla acest lucru, dar in faptul serii stafiile apar frecvent.

LUMEA STIE DE STAFIE. Despre stafia de la scoala ne-au mai vorbit si alti sateni, care au insistat sa le pastram numele confidentiale: Ca nu e taman nimerit sa vorbesti de funie in casa spanzuratului. Nu se cade sa stie lumea ca noi credem in stafii. Satul rade, desi nu e unul care sa nu se teama. Mai ales pentru dracii astia de copii, care se duc sa se joace acolo, la castel. Ca n-au alt loc, cat e satul de mare! Dar asa este, vin stafiile si toti cunosc acest lucru. Cum sa-si gaseasca linistea atatea suflete chinuite, ca de zeci de ani oasele lor zac in clopotnita, fara slujba, fara nimic? Iar bietul boier, ce sa mai spunem... I s-a luat tot si nici in mormant nu si-a gasit linistea. Am auzit ca un urmas al lui din Spania a revendicat conacul si pamantul. Poate face el ceva ca spiritul sa nu mai bantuie prin scoala si pe langa ziduri.

Cum sa-si gaseasca linistea atatea suflete chinuite, ca de zeci de ani oasele lor zac in clopotnita, fara slujba, fara nimic? Iar bietul boier, ce sa mai spunem... I s-a luat tot si nici in mormant nu si-a gasit linistea.

PESTE TOT, OASE!

Cele cateva profesoare gasite in cancelarie ne-au declarat ca nu stiu nimic despre spiritul din scoala. Si sa nu mai vorbim despre asa ceva. Numai ca, doar la cateva minute, in fata altor copii decat cei numiti mai sus, care au vorbit cu nonsalanta tot despre umbrele inarmate cu sabie, nu au mai avut ce comenta. Totusi, tanti Milica, femeia de serviciu a scolii, ne-a declarat: De curand, cand s-a facut WC-ul din scoala, s-au gasit niste oase. Erau de om. Le-a luat parintele si le-a dus la biserica. I-am auzit pe mai multi care au vazut umbrele, dar stiti cum e: nici usturoi n-ai mancat, nici gura nu-ti miroase.

TOT O PROFANARE...

Misterul umbrei inarmate si decorate avea sa fie elucidat de parintele Sachelarie, acasa la domnia sa: Daca doamna a fost ingropata sumar, doar cu niste amarate de haine pe ea, boierul a fost ingropat cu de toate: haine, cateva perechi, bocanci, pantofi, sabie, paftale, decoratii, bijuterii. Chiar si o coroana imparateasca se spune ca ar fi fost ingropata acolo. Caci se credea ca lumea are respect pentru morminte si nu umbla nimeni in groapa. Intai a fost mormantul profanat de soldatii de la conac, caci se facuse o unitate militara aici, apoi de oamenii din sat, care au zis sa se capatuiasca si ei.

APEL

Aceasta poveste se vrea si un semnal de alarma pentru autoritati, care inca mai pot repara ceea ce regimul comunist a calcat in picioare, profanand morminte, stricand biserici, distrugand cimitire. Poate astfel, mortii de sub scoala vor putea sa-si doarma linistiti somnul cel de veci si vor avea parte de o lumanare. Iar stafiile, care vin si baga gol pe terenul din curtea scolii, poate se vor linisti.