Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Eu cred că anxietatea infantilă este un factor deloc de neglijat, dar nu o cauză suficientă pentru dezvoltarea nevrozei. Se pare că anumite circumstanțe favorabile, cum ar fi schimbarea timpurie a mediului sau influențele contracarate de orice fel pot preveni apariția unei dezvoltări nevrotice clare. Dacă însă așa cum se întâmplă frecvent, condițiile de viață nu sunt de natură să diminueze anxietatea, atunci aceasta nu numai că poate persista, dar este inevitabil să crească treptat și să declanșeze toate procesele care constituie o nevroză. Printre factorii care pot favoriza dezvoltarea anxietății infantile există unul asupra căruia vreau să mă opresc în mod special.”, sublinia psihiatra Karen Horney.
Mediul social, factor determinant
Detaliat: „Contează enorm dacă reacția de ostilitate și anxietatea rămân limitate la mediul care le-a determinat sau dacă se transformă într-o atitudine generalizată de ostilitate și anxietate față de oameni în general. Dacă un copil are norocul de a avea, de exemplu, o bunică afectuoasă, un profesor înțelegător, câțiva prieteni buni, experiențele trăite alături de aceștia îl pot împiedica să ajungă să se aștepte numai la rău din partea tuturor. Însă, cu cât experiențele sale în familie sunt mai dificile, cu atât copilul va fi mai predispus să dezvolte nu numai o reacție de ură față de părinți și de alți copii, ci și o atitudine generală de neîncredere sau ostilitate față de toată lumea. Cu cât un copil este mai izolat și mai împiedicat să-și formeze propriile experiențe, cu atât mai mult va fi încurajată o astfel de evoluție. În cele din urmă, cu cât un copil își ascunde mai bine nemulțumirea față de propria familie, de exemplu conformându-se atitudinilor părinților, cu atât mai mult își va proiecta anxietatea asupra lumii exterioare și va ajunge să fie convins că «lumea» în general este periculoasă și înfricoșătoare.”
Conturarea atitudinii caracteriale
În completarea raționamentului anterior: „Anxietatea generală față de «lume» poate, de asemenea, să apară sau să crească treptat. Un copil care a crescut într-o atmosferă precum cea descrisă mai sus nu va îndrăzni, în contactele sale cu ceilalți, să fie la fel de întreprinzător sau combativ ca aceștia. El va fi pierdut acea certitudine binecuvântată că este dorit și va interpreta chiar și o tachinare inofensivă ca pe o respingere crudă. Va fi rănit și afectat mai ușor decât alții și va fi mai puțin capabil de a se apăra. Starea încurajată sau determinată de factorii pe care i-am menționat sau de factori similari constituie un sentiment insidios, extrem de pătrunzător, de a fi singur și neajutorat într-o lume ostilă. Reacțiile individuale acute la provocările externe se cristalizează treptat într-o atitudine caracterială. Această atitudine, în sine, nu constituie o nevroză, dar reprezintă terenul fertil din care o nevroză clară se poate dezvolta în orice moment.”
Substratul tuturor relațiilor dintre oameni
„Datorită rolului fundamental pe care această atitudine îl joacă în nevroze - a urmat psihiatra Karen Horney -, i-am dat o denumire specială: anxietate fundamentală. Ea este inseparabil împletită cu ostilitatea fundamentală. În cadrul psihanalizei, analizând toate diferitele forme individuale de anxietate, se ajunge treptat la recunoașterea faptului că anxietatea fundamentală e substratul tuturor relațiilor cu oamenii. În timp ce anxietățile individuale pot fi stimulate de cauze reale, anxietatea fundamentală continuă să existe chiar și când nu există un stimul specific în situația reală. Dacă întreaga configurație nevrotică ar fi comparată cu o stare de neliniște politică într-o națiune, anxietatea și ostilitatea fundamentale ar fi similare nemulțumirilor și protestelor latente împotriva regimului. Manifestările vizibile pot lipsi complet în ambele cazuri sau pot apărea sub forme variate. Într-un stat, acestea pot lua forma revoltelor, grevelor, adunărilor, demonstrațiilor.” În sfera psihică? „Formele anxietății se pot manifesta aici prin diverse simptome. Indiferent de provocarea specifică, toate manifestările anxietății își au originea într-un fundal comun. În nevrozele simple de situație, anxietatea fundamentală lipsește. Nevrozele simple sunt formate din reacții nevrotice la situații conflictuale reale, dar la persoane ale căror relații personale nu sunt afectate.”
„Cu cât un copil își ascunde mai bine nemulțumirea față de propria familie, de exemplu conformându-se atitudinilor părinților, cu atât mai mult va ajunge să fie convins că «lumea» în general este periculoasă și înfricoșătoare.”, Karen Horney, psihiatră
„Nevrozele simple sunt formate din reacții nevrotice la situații conflictuale reale, dar la persoane ale căror relații personale nu sunt afectate.”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
