x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Case de nebuni

de Magda Marincovici    |    06 Apr 2010   •   00:00

La Spitalul Clinic "Al. Obregia" din Bu­cureşti, unitate spitalicească de elită, haosul este perfect. Un medic ORL-ist este nu­mit, pe criterii politice, manager general la un spital de psihiatrie. Managementul se de­rulează în spatele uşilor bine păzite de body­guarzi, într-o izolare totală de restul cadrelor universitare din acest spital.

Tot în psihiatrie. La Spitalul Judeţean de Urgenţă, de şase luni medicii şi pacienţii pun mână de la mână şi fac posibilă admi­nis­trarea pe ici pe colo a tratamentelor. Pentru că de la farmacia spitalului nu pri­mesc nimic. Medicamentele de bază pentru acest tip de patologii -  neuroleptice, antidepresive, hipnotice - lipsesc cu desăvârşire, deşi un bolnav psihic, privat de tratament, repre­zintă un pericol pentru el însuşi, dar şi pentru cei din preajmă. Şefii secţiilor de psihiatrie de la Vaslui nu pleacă de la spital cu sacoşa, ci vin cu ea plină cu medicamente. Dar nu mai pot ţine pasul, căci rulajul este foarte mare: peste 400 de pacienţi lunar.

De la psihiatrie la o altă casă. Cea Na­ţio­nală de Asigurări. Aici, totul e ca-n po­veşti. Preşedintele celebrei case, apostolul mult aşteptat de asiguraţi şi neasiguraţi, se luptă ca un arhanghel să pună ordine în sistem. Informatizează sistemul sanitar într-o zi de vară. Achită datoriile spitalelor, dar nu ştie decât cu aproximaţie câte spitale sunt în România. Nu ştie că spitalizatul plăteşte medicamentele, materialele sani­tare, investigaţiile - ecografii, CT, RMN... Şi chiar da­că i-au trecut pe la ureche oarece vorbe des­pre toate astea, preşedintele celebrei case le consideră ori minciuni, ori abuzuri şi, evident, le pune în cârca medicilor. Care ori­cum nu sunt buni la nimic pe plaiurile mio­ritice. Bagă bisturiul când nu e cazul. Dau trata­men­te fără nici o noimă. Şi, totuşi, câ­teva mii de medici români sunt omeneşte sa­la­ri­za­ţi în ţări europene respectabile. Unul dintre ei, un tânăr medic psihiatru, ajuns la li­mita răbdării, spunea trist: "Să dai foc... la casa de nebuni, cu smintiţi şi cu mişei".

×
Subiecte în articol: editorial