Ceaţă în stomac şi endoscopul

Era o vreme în care auzeai văitându-se de gastrită o mulţime impresionantă de oameni. Curgeau şi diagnosticele de gastrită ca Dunărea umflată. Astăzi, lucrurile s-au nuanţat şi au căpătat amprenta unei precizii o dată cu apariţia examenului cu endoscopul. Profesorul doctor Alexandru Oproiu, întemeietor de şcoală în gastroenterologie, spune că unul dintre maeştrii medicinei interne glumeau cum că a fost o vreme în care diagnosticele de gastrită şi de ulcer erau un fel de scuză, fiindcă nu se descoperise adevărata boală. Şi atunci un număr de suferinţe neconturate se băgau toate în oala gastritelor şi ulcerelor.

Gastrita înseamnă o inflamaţie a mucoasei stomacului. Orice om care simţea arsuri, balonări, greaţă şi se văita de dureri difuze în abdomenul superior era considerat bolnav de gastrită. Investigaţiile erau radiografia şi radioscopia cu înghiţirea de bariu. Când a apărut endoscopia, acea introducere a unei camere video şi a unor tuburi pentru manevre în tubul digestiv, s-a putut preciza diagnosticul de gastrită. Nu numai că prin intermediul endoscopului vezi interiorul stomacului, dar se iau şi fragmente de mucoasă şi ţesut care se analizează la laborator. Prin această testare modernă, faldurile care erau văzute la radiografie în stomac s-au dovedit că multe dintre ele nu erau gastrită. Aceste pliuri văzute de medicul radiolog erau forme de contracţie a musculaturii stomacului în timpul funcţionării. După ce s-a trecut la endoscopia digestivă, la preluarea unui fragment de biopsie şi analiza la microscopul laboratorului, doar aproximativ 20% dintre cei bănuiţi înainte că aveau gastrită s-au dovedit chiar a fi bolnavi de această maladie a stomacului.