Ia-ţi patul şi umblă!

Avem spitale în chiar buricul ţării pline de mucegaiuri, bube şi puroi. Nu-i o exagerare, ci concluzia unei anchete ofici­ale inutile. Pentru că de la pacient, infir­mieră, asistentă, medic şi până la minis­tru, toţi ştim că spitalul e periculos.

Că multe secţii de anestezie-terapie intensivă resuscitează pacienţi şi deopotrivă stafilococi. Că paznicii, asistentele, medicii şi tot spitalul nu mai fac doi bani dacă pacientul e mai întunecat ca şatra, în nici un caz de boală. Avem o comisie de acreditare a spitalelor care şomează de un an, mai precis de la înfiinţare. Pentru că până acum n-a acreditat nici un spital. Adică, la noi, spitalul e orice - sală de aşteptare, ospiciu, depozit de bacterii, virusuri şi alte nenorociri, adăpost pentru şobolani şi gândaci, dar niciodată spital.

Avem un sistem electronic de achiziţionare a materialelor sanitare orb, dar care bagă boala în spitale: seringi contra cost, la pachet cu microorganisme gratuite, dar şi detergenţi care mai întâi trebuie daţi la spălat şi apoi folosiţi. Avem o ordonanţă de urgenţă care pune pe drumuri poliţişti pentru a verifica dacă bolnavul în concediu medical trage să moară în patul personal, şi nu pe la vreo coplată, la medicul de familie.

Dar e bine că ministrul ne-a prevenit că verificarea se face din pragul casei, aşă că pacientul, chiar dacă nu se simte bine pe la organele esenţiale, să facă totuşi bine şi să nu zacă nesimţit oriunde, ci la vedere. Ne permitem o nevinovată sugestie cu riscul de a ne pune vecinii în cap: ia-ţi patul, Lazăre, şi mută-te în holul blocului! Avem un institut producător de vaccinuri falimentat, dar şi nou-născuţi la dispoziţia bacilului tuberculozei. Şi decât să investim pentru ca să producem vaccin contra bacilului Coch la standarde europene, mai bine ne imunizăm bebeluşii cu ce se milu­iesc ungurii sau cu importuri, evident, pe mulţi bani.