Scheletul mainii

In alcatuirea scheletului membrelor superioare intra atat scheletul centurii scapulare (umarul, care leaga bratul de trunchi), cat si partea libera a membrelor superioare propriu-zise, alcatuita din brat, antebrat si mana.


Bratul este format dintr-un singur os, din categoria oaselor lungi, care se numeste humerus. El se imbina cu omoplatul si formeaza articulatia umarului (sau centura scapulara). Scheletul ei este alcatuit din scapula (in partea din fata) si clavicula (spate). Scapula este un os pereche, lat si de forma triunghiulara, in vreme ce clavicula este un os alungit, in forma de "S". Cele doua formeaza cea mai solida articulatie a corpului uman, care permite miscari in mai multe sensuri.

La extremitatea cealalta, humerusul face articulatie cu radius si cubitus, cele doua oase ale antebratului. Humerusul, radiusul si cubitusul formeaza impreuna articulatia cotului. Partea proeminenta a cotului nu este un os separat, ci o parte componenta a cubitusului, cu numele de olecran. Prin cot trec nervi foarte importanti (nervii median, ulnar si radial), motiv pentru care loviturile puternice sunt foarte dureroase in aceasta zona.

Mana este formata din oase carpiene, metacarpiene si falange. Oasele antebratului se leaga de carpiene si formeaza articulatia pumnului. "Oasele carpiene realizeaza trecerea de la antebrat la palma si au un rol foarte important in mobilitate si miscarile fine ale mainii", explica medicul Radu Popa, de la Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie si TBC Osteoarticular Foisor.

Ele sunt in numar de opt: capitat, scafoid, osul cu carlig, piziform, piramidal, semilunar, trapez si trapezoid. Pisiformul, care se afla in zona degetului mic, se poate scoate in cazul unui traumatism, fara sa afecteze in vreun fel mobilitatea mainii. Metacarpienele formeaza scheletul palmei, fiind cinci oase scurte. Falangele sunt oasele degetelor, sunt scurte si sunt in numar de trei pentru fiecare deget, cu exceptia policelui (degetul mare), care are numai doua.

Falangele care se leaga cu metacarpienele se numesc proximale, cele cu care se continua sunt mijlocii, iar ultimul os al degetelor poarta numele de falange distale. Intre fiecare dintre acestea exista articulatii care se numesc interfalangiene.

FRACTURI. Tocmai pentru ca este extrem de mobila, articulatia umarului este foarte frecvent implicata in fracturi. Ea se afla pe locul trei ca frecventa, dupa fracturile articulatiei gleznei si a pumnului. Traumatismele care se produc la umar necesita uneori protezare. Fracturile de humerus, de radius si cubitus se rezolva de cele mai multe ori prin metode ortopedice, iar alteori chirurgical (fixare cu placa si suruburi, spre exemplu). In ce priveste articulatia cotului, interventiile chirurgicale sunt foarte dificile si nu sunt intotdeauna eficiente. La scheletul mainii, mai frecvent sunt fracturate oasele metacarpiene decat falangele. Fractura boxerului este celebra. Singurele traumatisme care se pot intampla falangelor sunt zdrobirile, iar la degetul mare – fractura Beneth (degetul se da peste cap).