Clasica întrebare “Ce vrei să te faci când vei fi mare?” începe de la grădiniţă. “Eu vreau să fiu pilot”, răspund hotărât majoritatea băieţilor, în timp ce fetiţele spun “eu vreau să mă fac învăţătoare”.
Însă la vârsta adolescenţei puţini mai sunt atât de hotărâţi. La 16-17 ani, alegerea unui drum în viaţă este una dintre marile probleme. Mulţi dintre ei ajung în clasa a XII-a şi oscilează încă între diverse domenii: arhitectură, medicină, drept, artă, învăţământ, construcţii. Alţii nu îşi mai continuă studiile şi îşi caută un loc de muncă.
Presiunea părinţilor
Pentru adolescenţii din ţara noastră, alegerea profesiei este cu atât mai dificilă cu cât se află sub influenţa unui sistem educativ ce pune accent mai mult pe teorie decât pe experienţă, vocaţie, talent. Pe de altă parte, mulţi dintre adolescenţi iau decizii sub presiunea părinţilor. Tinerii sunt îndrumaţi să fie pragmatici, să se gândească mai degrabă la consecinţele financiare ale deciziilor luate şi mai puţin la ce le-ar plăcea să facă. Din păcate, profesorii, părinţii au tendinţa de a impune alegerea profesiei decât de a ţine seama de dorinţele tânărului.
“Este adevărat că primele modele la care se raportează copilul sunt părinţii. Valorile, credinţele, comportamentul părintelui îi sunt imprimate în mod inconştient copilului. Dar pe măsură ce copilul creşte, cercul de cunoştinţe se lărgeşte şi apar alte modele, alte influenţe cu care părinţii nu sunt întotdeauna de acord. Adolescentul se află într-o perioadă de căutări. Există familii de intelectuali care sunt de-a dreptul disperate când fiica sau fiul nu le urmează exemplul şi atunci încearcă să se impună în alegerea profesiei”, explică psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Dar presiunile din partea părinţilor nu fac decât să dezorienteze tânărul, subliniază specialistul. Un adolescent docil va accepta până la urmă direcţia indicată de părinţi, pe când tânărul rebel se va îndepărta de familie şi va căuta “sfătuitori” în gaşca de prieteni.
Influenţa găştii
Gaşca de prieteni exercită o influenţă mare asupra adolescentului care nu beneficiază de comunicare în relaţia cu părinţii. În astfel de cazuri, anturajul are putere de convingere şi în ceea ce priveşte alegerea profesiei.
La 15-17 ani, grupul de prieteni îi poate oferi adolescentului modele de comportament, de preferinţe muzicale, filme, haine... Pe scurt, valori pe care ei le urmăresc în viaţă, precizează psihologul Oana-Maria Udrea. În schimb, foarte rar, adolescentul găseşte în grupul de prieteni repere care să-l ajute în orientarea sau alegerea unei profesii.
Tot mai mulţi tineri spun: “Vreau să-mi deschid o afacere”, “Vreau să am bani” sau visează să se plimbe în maşini scumpe ori să meargă în vacanţă în locuri exotice. Poate aşa se explică de ce sunt la modă aşa-zisele “profesii” de fotbalist, om de afaceri, manechin, cântăreţ.
Adesea, adolescentul îşi dă seama că acele puţine repere oferite de prieteni în alegerea profesiei sunt superficiale şi chiar imposibile. Dar nevoia de a fi acceptat în gaşcă şi de a se afirma este atât de puternică, încât adolescentul îşi însuşeşte acele repere. Tânărul se lasă influenţat la presiunea grupului şi riscă să îşi aleagă un drum greşit în viaţă sau să rămână pur şi simplu pe drumuri.
TALENT. Orientarea profesională trebuie să ţină cont de talentul, aptitudinile, dorinţele tânărului, dar şi de realitatea societăţii actuale. Părinţii copiilor înzestraţi cu talent, dar şi responsabilitate au cea mai uşoară sarcină. Nu trebuie decât să le lase tinerilor libertatea de a-şi alege cariera dorită.
ÎNDRUMARE. Ce pot face părinţii în cazul în care anturajul are o influenţă negativă asupra adolescentului? Părinţii trebuie să-l orienteze pe calea cea bună, însă în mod obiectiv, fără certuri, fără reproşuri, fără judecăţi pripite. Dacă argumentele părinţilor împotriva găştii se vor baza pe replici de genul “îţi pierzi timpul cu nişte derbedei”, atunci tânărul se va simţi jignit şi nu va face decât să alerge în mijlocul prietenilor să se plângă că nu este înţeles.
TRADIŢIE DE FAMILIE. Alegerea părinţilor în ceea ce priveşte cariera tânărului este de cele mai multe ori contrară influenţei exercitate de gaşcă. Mulţi părinţi îşi impun hotărârea pentru că ei plătesc meditaţiile sau pentru că ţin la tradiţia vocaţională a familiei. “Eu ştiu ce este mai bine pentru tine şi vei face ce spun, mai ales că îţi plătesc meditaţiile” sau “Trebuie să ne urmezi exemplul şi să fii a treia generaţie de medici” reprezintă replici pe care părinţii le repetă deseori în faţa tinerilor.