Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe vremea când oamenii trăiau în triburi, întreaga comunitate era implicată în creșterea copiilor. Astfel că cei mici primeau îngrijire de la 10-20 de persoane în fiecare zi.
Desigur, societatea modernă a făcut lucrurile mai ușoare pentru oameni, dar creșterea copiilor nu se află printre ele, sunt de părere oamenii de știință. Prin urmare, strămoșii noștri din epoca de piatră le-au oferit copiilor o îngrijire mai bună decât primesc astăzi.
Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au descoperit că în triburile nomade Mbendjele BaYaka din Republica Congo, bebelușii sunt îngrijiți timp de 9 ore pe zi de circa 15 persoane. Cei care plâng se află în grija rețelei de sprijin a mamelor mai mult de jumătate din timp pentru a le da timp acestora să se odihnească.
Autorii studiului, publicat în revista Developmental Psychology, citat de dailymai.uk., afirmă că rezultatele analizei sugerează că metodele moderne ale părinților de astăzi pot fi în contradicție cu nevoile programate evolutiv ale copiilor. Ei subliniază faptul că mamele din țările occidentale nu primesc prea mult sprijin în creșterea copiilor.
Dr. Nikhil Chaudhary, autorul principal al analizei, spune că informațiile despre acești vânători-culegători moderni ne pot dezvălui mai multe despre modul în care trăiau oamenii în epoca de piatră.
„Pentru mai mult de 95% din istoria noastră evolutivă am trăit ca vânători-culegători. Prin urmare, societățile contemporane pot oferi indicii dacă există anumite sisteme de creștere a copiilor la care sugarii și mamele lor pot fi adaptați psihologic”, explică dr. Chaudhary.
Triburile Mbendjele BaYaka trăiesc în junglele din nordul Republicii Congo iar activitățile lor de bază sunt vânătoarea, pescuitul, culegerea și colectarea mierii de albine pentru consumul propriu. Antropologii au locuit în acest trib în perioada martie - iulie 2014.
În aceste luni, ei au observat copiii pe parcursul celor 12 ore de lumină în fiecare zi și au înregistrat date despre cât de des au fost îngrijiți, și de cine. Au aflat astfel că între 10 și 20 de persoane diferite sunt implicate în îngrijirea unui copil iar sistemul de sprijin al mamei răspunde la mai mult de jumătate din episoadele de plâns ale bebelușului.
Copiii mici nu erau aproape niciodată lăsați singuri și petreceau perioade lungi de timp în contact fizic cu adulții sau primind îngrijire atentă. Când plângeau erau liniștiți în mai puțin de 10 secunde, în jumătate din cazuri, și în mai puțin de 25 de secunde, în 90% din timp. De asemenea, cei mici erau rareori lăsați singuri și primeau îngrijire constantă de la persoane diferite, inclusiv de la copii mai mari.
Triburile Mbendjele BaYaka
Mbendjele BaYaka sunt triburi nomade de vânători-culegători care trăiesc între Republica Centrafricană și Republica Congo. Alcătuiesc o societate tradițională de vânători culegători care practică vânătoarea, pescuitul și colectarea mierii.
Unele comunități s-au stabilit și s-au integrat în economiile locale, multe însă au rămas mobile și locuiesc în pădure. Trăiesc în tabere multifamiliale, cu 20 -80 de membri, formate din colibe dupăsistemul familiei nucleu.
Copiii mai mari și adolescenții sunt adesea implicați în îngrijirea bebelușilor, ceea ce le oferă experiență și ajută la reducerea anxietății părintelui. Acest lucru sugerează că cei mici pot fi pregătiți din punct de vedere evolutiv să se aștepte la niveluri ridicate de atenție și contact fizic de la mai mulți îngrijitori diferiți.
Mamele, sub presiune uriașă și lipsite de sprijin astăzi
„Sistemul familial nucleu din Occident este o lume departe de aranjamentele de viață comunale ale societăților de vânători-culegători, precum Mbendjele. Desigur, îngrijirea copiilor devine o prioritate în bugetele guvernelor, dar mai sunt multe de făcut.
Ca societate, de la factorii de decizie politică la angajatori, și până la serviciile de asistență medicală, trebuie să lucrăm împreună pentru a ne asigura că mamele și copiii primesc sprijinul și îngrijirea de care au nevoie pentru a se dezvolta”, spune dr. Chaudhary.
„Manualele pentru părinții care se așteaptă ca bebelușii să petreacă perioade lungi de timp jucându-se singuri sau fără contact fizic pot fi în contradicție cu așteptările psiho-biologice ale copiilor”, arată studiul.
Analiza mai susține că societățile din epoca de piatră ar fi acordat mai multă atenție timpului de odihnă al mamelor.
În societățile occidentale, scriu autorii, este obișnuit ca ajutorul pentru îngrijirea copiilor să fie acordat doar pentru a le oferi posibilitatea părinților să meargă la muncă, mai degrabă decât să aibă timp pentru ei înșiși. Aceasta înseamnă că părinții nu se pot odihni, și nici să se recupereze, în total contrast cu practicile parentale ale vânătorilor-culegători și ale strămoșilor noștri neolitici.
Cercetătorii susțin că de-a lungul întregii istorii a omenirii, părinții nu au fost niciodată sub o presiune atât de intensă și nu s-au confruntat cu o asemenea lipsă de sprijin ca în prezent.
Co-autorul studiului și psihologul pentru copii Dr. Annie Swanepoel spune că „sprijinul pentru mame are, de asemenea, numeroase beneficii pentru copii, cum ar fi reducerea riscului de neglijare și abuz, protejarea împotriva adversității familiei și bunăstarea maternă care, la rândul său, îmbunătățește îngrijirea maternă”.
Epoca de piatră este o perioadă din preistoria umană care se distinge prin dezvoltarea inițială a uneltelor din piatră. Începe cu cea mai timpurie utilizare cunoscută a uneltelor de piatră de către hominini, strămoșii oamenilor, cu circa 3,3 milioane de ani în urmă. Înainte cu 400.000 - 200.000 de ani, ritmul inovației în tehnologia pietrei a început să se accelereze, perioadă cunoscută sub numele de Epoca de piatră de mijloc. La început, topoarele erau făcute cu măiestrie. Acest lucru a evoluat spre truse de instrumente mai mici și mai diverse.
În timpul Epocii de piatră târzie, ritmul inovațiilor a crescut și nivelul de măiestrie a crescut. Grupuri de homo sapiens au experimentat cu diverse materii prime, inclusiv os, fildeș și coarne, pe lângă piatră. Perioada între 50.000 - 39.000 de ani în urmă, este asociată cu apariția comportamentului uman modern în Africa. Diferitele grupuri și-au căutat propria identitate culturală și și-au adoptat propriile moduri de a face lucrurile. Popoarele din Epoca de piatră târzie și tehnologiile lor s-au răspândit din Africa spre celelalte continente în următoarele câteva mii de ani.
