Cum se formează dependența de jocuri la copii

„Astea sunt vremurile pe care le trăiesc copiii noștri”, este scuza pe care foarte mulți părinți o folosesc atunci când le cumpără copiilor lor cele mai noi și sofisticate gadgeturi și, mai ales, când atunci când îi „uită” în fața acestora, pentru că cei mici „stau liniștiți”. Dacă, în prezent, aceasta este o conduită generală, nu înseamnă și că este cea bună, spun psihologii. Aceștia atrag atenția că jocurile video sunt mult mai complexe decât păcănelele, iar „butonul dependenței” se instalează cu ușurință în creierul încă nedezvoltat al copiilor și adolescenților. În câțiva ani, se vor vedea efectele consumului mare de jocuri online, prin multiplicarea bolilor psihice.

În ultimele luni de lockdown, în care parcurile și locurile de joacă au fost închise și toată lumea a stat mai mult în casă, consolele de jocuri au acaparat și timpul pe care, în mod obișnuit, copiii l-ar fi petrecut în aer liber, cu bicicleta, trotineta sau rolele, iar părinții au fost mulțumiți că, astfel, cei mici au stat liniștiți. Cătălina Dumitrescu, psiholog clinician și psihoterapeut, spune însă că adulții trebuie să conștientizeze că acest abandon al copiilor în fața gadgeturilor și consumul fără control al jocurilor online va avea efecte nocive pe termen lung asupra sănătății lor mintale.

Nu-și pot pune singuri limite

„A-ți lăsa copilul să le folosească nelimitat sau având așteptarea ca să-și pună singur limite este la fel ca și cum te-ai aștepta ca un alcoolic să renunțe singur la consum. A-l lăsa pe copil să consume jocurile pentru că stă liniștit și pentru că așa nu are cerințe în a-i acorda timp și tu poți respira puțin, va avea costuri în sănătatea psihică a acestuia. (...) Nu sunt împotriva acestora și le văd utilitatea, dar cred că trebuie ca noi, părinții, să devenim mai conștienți de efectele pe care le vor avea asupra lor, să înțelegem că este nevoie să fim mai disponibili pentru copiii noștri, asta însemnând să ne reorganizăm noi programul și să ne regândim prioritățile”, spune Cătălina Dumitrescu.

Mulți părinți nu impun aceste limite copiilor, deoarece se tem că atitudinea lor este greșită, că nu sunt în pas cu vremurile sau pur și simplu pentru că nici alți părinți nu fac asta. Potrivit psihologului, un copil „nu are capacitatea cognitivă de a vedea întregul” și, chiar dacă părinților nu le va fi ușor să fie împotriva curentului, peste câțiva ani vor vedea rezultatele alegerilor lor în evoluția copilului. „Vremurile le facem noi și tot noi alegem cum să le trăim”, subliniază aceasta.

Părinților care au scăpat situația de sub control și nu știu cum să-i mai dezlipească pe cei mici de gadgeturi, aceasta le recomandă să stabilească un set de reguli împreună cu un psihoterapeut. „Alternativa este mersul la un psihoterapeut, pentru a-i învăța să stabilească niște reguli atât pentru părinți - pentru că și ei, probabil, au unele comportamente nesănătoase, de care poate nu sunt conștienți – și, apoi, pentru copii”, a explicat, pentru Jurnalul, Cătălina Dumitrescu.

Odată instalat butonul dependenței de jocuri, riscul este să dezvolte și alte dependențe, întrucât „nu-i va mai fi suficientă cantitatea de dopamină din creier și va vrea și mai mult, asociind consumul altor substanțe, cum ar fi: nicotină, alcool, droguri, pornografie etc.”, explică psihologul.

„Părinții trebuie să-și găsescă disponibilitate de a petrece timp cu copiii, de a se juca cu aceștia, de a merge la un muzeu, la un concert, la teatru, de a citi împreună”, recomandă Cătălina Dumitrescu, psihoterapeut.
 

Dopamina și „nevoia de și mai mult”

Citește pe Antena3.ro

Imagini fără precedent cu suprafața Soarelui, la cea mai înaltă rezoluție de până acum: „Arată în detaliu frumusețea câmpului magnetic”

Dopamina, unul dintre neurotransmițătorii din creier, nu este molecula plăcerii, ci molecula anticipației, spun psihologii, și este responsabilă cu nevoia noastră de și mai mult. Însă pe lângă efectele pozitive, care ne fac să evoluăm, ne și destabilizează, prin dezvoltarea dependențelor.

„Din anumite puncte de vedere, aceste jocuri sunt similare cu acelea de la cazinou. La fel ca păcănelele, jocurile video îi surprind pe jucători cu recompense. Însă ele fac mult mai mult de atât, motiv pentru care pot deveni agenți chiar mai puternici ai eliberării de dopamină. (...) De regulă, adulții nu suferă consecințe negative serioase de pe urma jocurilor video. Însă creierul adolescentului nu s-a dezvoltat complet, astfel că el poate să se comporte asemenea unui adult cu creierul afectat. Cea mai mare diferență se manifestă la nivelul lobilor frontali, care nu se dezvoltă complet până la vârsta de douăzeci și ceva de ani. Aceasta reprezintă o problemă, deoarece lobii frontali sunt cei care asigură judecata sănătoasă a adultului.

Ei acționează asemenea unei frâne, care ne atenționează când suntem pe cale să facem ceva care ar putea să nu fie o idee prea bună. Fără lobi frontali complet funcționali, adolescenții se comportă impulsiv și sunt mereu în pericol de a lua decizii lipsite de înțelepciune, chiar și când știu foarte bine acest lucru. Dar mai este vorba și despre altceva. Jocurile video sunt mai complexe decât păcănelele, astfel că programatorii au mai multe oportunități de a introduce trăsături ce declanșează eliberarea de dopamină cu scopul de a îngreuna încetarea jocului”, scrie Daniel Lieberman, psihiatru și cercetător, în „Dopamina”, o carte despre cum o singură moleculă din creierul nostru controlează iubirea, sexul și creativitatea - și va hotărî soarta omenirii.