Cine este el? Unde este el? Simplu. Este plodul mofturos. Si il intalnim in orice familie in care nu mama si tatal decid, ci suveran este copilul fitos.

Copii care plang, tipa si se trantesc cu funduletul de pamant pentru ca parintii refuza sa le cumpere jucaria dorita. Micuti care refuza sa manance altceva decat inghetata si pusti cocheti, care isi doresc sa se imbrace cu orice altceva decat vor parintii. Toate acestea sunt situatii cu care unii parinti se confrunta aproape zilnic. Si deseori se ajunge la certuri in magazin, la smuciri de manute, la mese cu lacrimi... Pe scurt, intre parinti si copil se da o veritabila lupta pentru putere. Psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu", este de parere ca in luptele dintre parinti si copil nimeni nu iese invingator. Si ca atat mama, tata, cat si micutul sunt in pierdere. Parintii pierd comunicarea cu micutul si armonia casei, iar copilul poate sa creasca fara repere, fara incredere in sine si in parinti.

CRIZELE DE OPOZITIE

Intre varsta de 2 ani si jumatate si 5 ani, copilul descopera placerea de a spune NU si realizeaza ca atunci cand face mofturi beneficiaza de toata atentia parintilor. Cel putin pentru o perioada scurta, fiecare familie cu un copil mic se confrunta cu incercarea micutului de a se impune. Mai grav este atunci cand mofturile si iesirile "colorate" in public ale pustiului se repeta, deoarece "in acest caz mofturile si crizele de opozitie devin o caracteristica a comportamentului copilului", precizeaza psihologul Oana-Maria Udrea. Atat pretentiile exagerate, cat si tendinta copilului de a spune "Nu!" si "Nu vreau!", indiferent ce i se cere, provin din dorinta micutului, pe de o parte, de a se afirma si, pe de alta parte, de a obtine totul atunci cand vrea el, arata specialistul. Parintilor care nu mai stiu cum sa treaca peste momentele de criza, caraghioase sau uneori chiar jenante, psihologul nostru le ofera cateva repere.

ASA NU!

Din cauza oboselii, a stresului sau pur si simplu pentru ca nu mai stiu cum sa reactioneze, pentru a scapa de refuzurile repetate si de crizele copilului, parintii ii raspund micutului cu aceeasi moneda: strigand, enervandu-se si incercand sa isi impuna cu forta punctul de vedere. Sau, dimpotriva, cedeaza si astfel ii fac pe plac copilului, incurajandu-i fara sa vrea comportamentul neadecvat.

Astfel, nu de putine ori, atunci cand copilul refuza sa manance ciorba, mama se grabeste sa gateasca altceva special pentru pretentiile micutului. Sau il obliga sa manance toata ciorba, numarandu-i inghititurile, care de fapt sunt jumatate ciorba, jumatate lacrimi. La fel se intampla si cu hainutele copilului, cu decorarea camerei lui... Scena se repeta si in magazin, cand pustiul incepe sa strige ca vrea masinuta rosie, de exemplu. Iar rezultatele benefice ale acestei atitudini din partea parintilor intarzie sa apara: copilul are impresia fie ca isi manipuleaza cu usurinta parintii, fie ca nu are nici un cuvant de spus, ambele situatii fiind cauza unor dezechilibre in dezvoltarea micutului.

ASA DA!

Cel mai important lucru pe care trebuie sa il stie parintii este ca micutul are nevoie de anumite repere in dezvoltarea personalitatii lui, in educatie si in relatia cu mami si cu tati. "Reperele pot insemna reguli stabilite de parinti, anumite obiceiuri ale familiei, care confera echilibru relatiei parinte-copil. In plus, un aspect foarte important in ceea ce priveste copilul de 3-5 ani este nevoia lui de limite. Copilul are nevoie de un sens, de o directie pentru experientele sale. Iar parintii trebuie sa ii raspunda acestei nevoi prin stabilirea unor limite clare, a unor reguli, care confera o imagine de ordine. Daca micutul cunoaste foarte bine regulile, atunci este mai sigur pe el, poate sa anticipeze anumite reactii ale parintilor. Regulile si limitele ii ofera de fapt copilului o ghidare de care are mare nevoie pentru a creste armonios", subliniaza psihologul Oana-Maria Udrea. Atitudinea recomandata in momentele de criza este cea plina de calm si de tact. Uneori, arata specialistul nostru, cel mai bine functioneaza ignorarea. Astfel, atunci cand copilul face o criza neplacuta la magazin, mama si tata pur si simplu nu ii dau atentie, il iau de manuta si il duc acasa. Dar acasa, micutului trebuie sa i se explice de ce parintii au reactionat in acest fel.

Sfatul psihologului Pentru a evita sau pentru a combate comportamentul inadecvat al copiilor mofturosi, predispusi asa-ziselor crize de opozitie, parintii trebuie sa aiba rabdare si tact. "Psihologic vorbind, atitudinea parintilor ar trebui sa cuprinda un echilibru necesar intre permisivitate si disciplina. In plus, pentru a capata incredere in sine si autonomie, copilul are mare nevoie de afectiune neconditionata. El trebuie sa stie ca este liber sa isi exprime dorintele, nevoile, ca poate sa exploreze, pentru ca parintii sunt langa el, dar, in acelasi timp, este necesar ca micutul sa cunoasca foarte bine regulile si limitele stabilite impreuna", este de parere psihologul Oana-Maria Udrea.

CAUZE. Uneori, copilul devine mofturos din pricina parintilor. Mami si tati vor sa ii ofere totul micutului si considera ca, atunci cand ii pun in fata toate bunatatile, de fapt isi arata dragostea. Ei incearca sa compenseze lipsa de timp petrecut impreuna prin jucarii, dulciuri, pe scurt, prin satisfacerea tuturor dorintelor copilului. Aceasta atitudine a parintilor nu face altceva decat sa alimenteze tendinta micutului de a se simti sef si de a incerca sa isi exerseze capacitatile de manipulare.

CONSECVENTA. Psihologul Oana-Maria Udrea atrage atentia parintilor ca un rol important in combaterea mofturilor si a crizelor copilului il are consecventa. Cel mai indicat este ca regulile casei si limitele in activitatile micutului sa fie stabilite de ambii parinti si sa fie prezentate si altor persoane care au grija de copii: bunicilor, bonei, matusilor. In plus, atunci cand mama stabileste, spre exemplu, ca micutul nu are voie sa se joace cu mingea in casa, tatal trebuie sa respecte si el decizia mamei. Altfel, micutul percepe usor inconsecventa si lipsa de comunicare a parintilor si profita de ea.