x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea copilului De ce este mofturos la măncare

De ce este mofturos la măncare

04 Dec 2007   •   00:00
De ce este mofturos la măncare

Ora mesei. Prichindelul stă frumos pe scăunel. Mama ii aduce măncărica. Incepe spectacolul. Fiecare dumicat este insoţit de căte o poveste. O linguriţă pentru tati, o linguriţă pentru buni, una pentru pisică... Micuţul inghite cu chiu-cu vai.

Ora mesei. Prichindelul stă frumos pe scăunel. Mama ii aduce măncărica. Incepe spectacolul. Fiecare dumicat este insoţit de căte o poveste. O linguriţă pentru tati, o linguriţă pentru buni, una pentru pisică... Micuţul inghite cu chiu-cu vai. Insă nu pentru mult timp. Surăde, bagă degeţelele in măncare şi deodată răstoarnă castronul. Mama il ceartă, ii pune altă porţie şi insistă... doar-doar il induplecă pe năzdrăvan să mai mănănce puţin. Degeaba. Nu face decăt să-l infurie. Copilul se pune pe plăns. Sau in cel mai rău caz incepe să vomite.

Mulţi părinţi se pot recunoaşte in această scenă. Au incercat să-i dea copilului felurite alimente, i-au făcut toate poftele, i-au pus desenele animate preferate, l-au lăsat o oră in faţa farfuriei pline, l-au pedepsit. Fără rezultat. Şi atunci ce este de făcut? Din ce cauză copilul nu are poftă de măncare? Ne explică dr Rodica Nanu, medic primar pediatru la Ambulatoriul "Batiştei".

Semnal

Inapetenţa copilului sau lipsa poftei de măncare este un semn care atrage atenţia părinţilor. In cazul in care inapetenţa apare dintr-o dată, ea poate fi provocată de o boală acută sau cronică. Deseori se intămplă ca micuţul să nu mănănce atunci cănd are o viroză, otită sau cănd face o boală a copilăriei (varicelă, rujeolă, oreion). Alte cauze de natură infecţioasă, dar ceva mai grave sunt infecţiile bacteriene urinare, digestive, pulmonare. Oricum, dacă lipsa poftei de măncare se prelungeşte mai mult de două-trei zile, copilul trebuie consultat de medic. De asemenea, in cazul in care inapetenţa este insoţită de vărsături, scaune anormale, febră, tuse, trebuie apelat la medic, intrucăt aceste manifestări pot constitui debutul unei boli cronice. Nu vă alarmaţi! Acestea sunt insă cazuri foarte rare.

Greşelile părinţilor

Majoritatea copiilor care refuză măncarea au devenit mofturoşi din cauza unor greşeli făcute de părinţi o dată cu diversificarea alimentaţiei. In astfel de cazuri este vorba despre anorexia nervoasă, ce poate fi intălnită chiar şi la sugari. Anorexia nervoasă a sugarului debutează pe la 6 luni, cănd mama incepe să-i ofere şi alte alimente decăt lapte. Sugarul incepe prin a nu mai bea tot din biberon, apoi refuză noile "bunătăţi" pe care mama se aşteaptă să le pape cu poftă. Dacă micuţului nu-i plac, mama se ingrijorează. Cu toate acestea, copilul este activ, viguros, vesel, insă ia foarte puţin in greutate. La consultaţie, medicul descoperă că micuţul este perfect sănătos. Ceea ce poate atrage atenţia medicului este insă comportamentul mamei. Deseori este o mamă foarte ingrijorată, confuză, care nu mai ştie ce să facă pentru a-l convinge pe micuţ să mănănce. Astfel de mame acordă o atenţie excesivă alimentaţiei copilului. Ceea ce este complet greşit. Cu căt ingrijorarea creşte, cu atăt copilul face mai multe nazuri la măncare.

Personalitatea şi comportamentul părinţilor işi pun amprenta asupra progeniturilor de la vărste mici. Astfel, dacă mama este tot timpul ingrijorată, anxioasă, stresată, există şanse ca şi copilul ei să fie anxios, timid, atitudine ce se poate manifesta de la o vărstă foarte mică inclusiv prin lipsa poftei de măncare. Copilul işi insuşeşte obiceiurile alimentare ale părinţilor. De aceea, ei nu trebuie să-şi manifeste slăbiciunile alimentare in preajma copilului, să nu mănănce in faţa lui dulciuri, ingheţată, chipsuri etc. O altă influenţă negativă asupra comportamentului alimentar al copilului o exercită lipsa afectivităţii. Copiii neglijaţi de părinţi, cei care asistă la certuri frecvente in familie, copiii ai căror părinţi divorţează sau pleacă in străinătate prezintă, printre altele, şi lipsa poftei de măncare.

LA MASĂ "Copilul nu trebuie să fie un exponat care este indesat cu măncare. El trebuie să fie obişnuit să ia masa cu ceilalţi membri ai familiei cel puţin o dată pe zi", recomandă dr Rodica Nanu. In momentul in care va revendica linguriţa, copilul este pregătit să participe la masa in familie. Părinţii nu trebuie să-l certe dacă se amuză cu linguriţa sau işi bagă degetele in măncare. Este normal să-şi manifeste curiozitatea in acest mod. Bunele maniere la masă nu se invaţă la 2 ani, ci mai tărziu.

REGULI. Copilul trebuie să mănănce in cantităţi mici, de multe ori pe zi, cel puţin patru feluri de legume şi două feluri de fructe (variate de la o zi la alta), carne slabă, lactate, ouă. Numai in felul acesta i se asigură toate substanţele nutritive necesare. Un copil hrănit corect nu are nevoie de suplimente nutritive de la farmacie. Singura vitamină care trebuie administrată preventiv copiilor din ţara noastră este vitamina D, recizează dr Rodica Nanu.

Sfatul medicului

Copilul nu trebuie forţat să mănănce, subliniază dr Rodica Nanu. Pe măsură ce mama insistă şi apelează la diverse trucuri sau pedepse pentru a-l convinge să mănănce, copilul devine mai mofturos. Momentul diversificării alimentaţiei este foarte important. Regula de aur este ca introducerea alimentelor să inceapă la 6 luni. De exemplu, este greşit să i se dea sugarului de 3 luni ceai sau suc de fructe. Pănă la 6 luni el trebuie hrănit exclusiv cu lapte. După aceea se introduc treptat fructe, legume variate, carne slabă, gălbenuş de ou etc. Mama trebuie să ţină seama de gustul copilului, să incerce diverse alimente şi să nu-l certe dacă nu-i place un aliment, să ii propună altceva sau acelaşi produs dar sub altă formă. Uneori refuzul copilului este cauzat de măncarea prea concentrată, prea caldă sau prea rece. E de datoria mamei să pregătească hrana in diverse concentraţii şi la temperatura potrivită.

×