De ce nu mă inţeleg cu părinţii?

"Războiul sau conflictul dintre generaţii", "divergenţele dintre părinţi şi adolescenţi", "părinţii trebuie să se inarmeze cu răbdare"... De cele mai multe ori, pentru a exprima relaţia dintre părinţi şi copiii lor se folosesc termeni negativi, din sfera războiului. Ca şi cum ar exista două tabere: a adulţilor şi a adolescenţilor, care luptă pentru scopuri diferite.

"Războiul sau conflictul dintre generaţii", "divergenţele dintre părinţi şi adolescenţi", "părinţii trebuie să se inarmeze cu răbdare"... De cele mai multe ori, pentru a exprima relaţia dintre părinţi şi copiii lor se folosesc termeni negativi, din sfera războiului. Ca şi cum ar exista două tabere: a adulţilor şi a adolescenţilor, care luptă pentru scopuri diferite. Este o concepţie total eronată pe care o au atăt părinţii, căt şi tinerii. Iar găndind astfel, se ajunge la mari dezechilibre in relaţia adolescenţi-părinţi, la lipsă de comunicare, izolarea tănărului şi, in cele mai nefericite cazuri, la refugiul adolescentului in alcool sau chiar in droguri. "Comunicarea, regulile negociate impreună, toleranţa şi inţelegerea sunt principiile de bază ale unei relaţii armonioase. Insă toate acestea incă din copilărie. Este foarte important felul cum părinţii ii educă pe cei mici. Deoarece lipsa de comunicare in copilărie se prelungeşte in adolescenţă şi, mai tărziu, la maturitate", explică psihologul Gabriela Ianculescu de la clinica TerapiaM.

Studiu

Totuşi, de ce adulţii nu se inţeleg intotdeauna cu adolescenţii? O echipă de cercetători de la Universitatea Dartmouth din SUA a realizat un studiu pentru a pune capăt acestei veşnice dileme. Conform acestui studiu, creierul adolescenţilor este unic şi diferă intr-o oarecare măsură de cel al adulţilor. Deşi multe regiuni ale creierului se dezvoltă şi se maturizează in copilărie, unele ajung mai tărziu la punctul maxim al dezvoltării. Printre acestea se numără cortexul frontal şi lobii parietali, zone ale creierului responsabile pentru planificarea acţiunilor şi autocontrol. Aşa s-ar explica de ce adolescenţii nu reuşesc de multe ori să prevadă consecinţele acţiunilor lor. Aceeaşi ipoteză sugerează de ce tinerii intre 15 şi 20 de ani sunt impulsivi şi sunt dispuşi să-şi asume mai multe riscuri decăt adulţii. In plus, tinerii fac mai greu diferenţa intre situaţiile periculoase şi cele cu risc scăzut. Această incapacitate de a recunoaşte pericolele, grandomania şi dorinţa de apartenenţă la un grup de referinţă conduc de exemplu la accidente rutiere cauzate de viteza excesivă sau de consumul de alcool la volan.

Toleranţă

Secretul armoniei intr-o familie cu adolescenţi nu este unul extraordinar: atăt timp căt şi de o parte, şi de cealaltă există inţelegere, empatie şi toleranţă. Lipsa de toleranţă din partea părinţilor poate transforma un tănăr normal intr-un adolescent cu probleme de integrare intr-un grup sau care "evadează" in alcool sau droguri. După ce scapă de restricţiile părinţilor, tinerii simt că pot să facă ce vor şi, neavănd o idee foarte clară despre valorile care trebuie respectate, cad in capcana "libertăţii exagerate". La polul opus se situează adolescenţii care beneficiază de o toleranţă excesivă din partea părinţilor. Sunt tinerii care au intotdeauna tot ceea ce işi doresc, au mănă liberă să facă ce vor incă de la cele mai mici vărste. Şi in acest caz se poate ajunge la situaţii nefericite: asocierea cu un grup de prieteni nepotriviţi, consumul de droguri. Cheia este o relaţie deschisă intre părinţi şi tineri şi o toleranţă moderată, dublată de respectarea unor reguli.

Citește pe Antena3.ro

Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația

ŞCOALĂ. Atunci cănd adolescentul simte că nu este inţeles nici de părinţi, nici de profesori, in multe cazuri el poate inregistra rezultate slabe la invăţătură şi, in final, chiar eşecul şcolar. Soluţia nu este ca adulţii să apeleze la ameninţări şi constrăngeri pentru a-l determina să inveţe, pentru că efectul va fi exact invers. Cel mai indicat este ca părinţii să il sprijine pe tănăr, să il incurajeze şi să il motiveze să inveţe.

PRIETENI. Dacă anturajul adolescentului nu este pe placul părinţilor, aceştia pot să intervină. Insă nu interzicăndu-i tănărului să işi vadă prietenii, ci discret, prin discuţii din care copilul să inţeleagă singur că greşeşte petrecăndu-şi timpul cu persoane care il influenţează in mod negativ.

SCHIMBĂRI. La vărsta adolescenţei, interesele se redistribuie: aderenţa la grupul familial scade in favoarea ieşirilor cu prietenii. De asemenea, nu trebuie să ne minunăm dacă micuţul nostru s-a transformat intr-un adolescent care se imbracă excentric şi face orice ca să iasă in evidenţă, deoarece sunt trăsături specifice vărstei. Insă cel mai important este că in adolescenţă apar, din punct de vedere psihologic, nevoi noi: autonomie, independenţă, libertate şi intimitate. De multe ori, părinţii vor să deţină controlul asupra copilului lor, fapt resimţit de adolescent ca o invadare a vieţii intime.

Sfatul psihologului

"Părinţii care vor să suplinească lipsa de timp petrecut cu adolescentul prin cadouri, plimbări, excursii, maşină, apartament nu işi fac bine «meseria» de părinte. Copilul are nevoie de atenţie, de a se simţi important pentru părinte. De aceea, găsim adolescenţi care consumă alcool in exces sau chiar droguri, atăt in familii cu o situaţie materială foarte bună, căt şi in familiile dezorganizate şi fără prea mulţi bani. In plus, adolescentul trebuie monitorizat in permanenţă. Pentru a ajunge la relaţia armonioasă pe care părinţii şi-o doresc cu copilul lor, ei trebuie să işi petreacă căt mai mult timp impreună. Să ajungă să se cunoască foarte bine unii pe alţii, părinţii să ştie cănd adolescentul are nevoie de atenţie, de un sfat şi cănd vrea pur şi simplu să se inchidă in cameră cu muzica la maximum", arată psihologul nostru Gabriela Ianculescu.