Altă modă în bolile digestive

Cum este să organizezi un congres cu tema „Bolile digestive“ şi să aduni 22.000 de mari medici, profesori şi academicieni din toată lumea? Asta a reuşit recent so­cietatea de gastroenterologie a SUA, la San Diego, acolo, la doi paşi de graniţa cu Me­xicul, unde s-a adunat toată floarea cea vestită a medicinei tubului digestiv de pe planetă. Americanii fac totul la alte dimensiuni.

Florin ConduråŢeanu  
Cum este să organizezi un congres cu tema „Bolile digestive“ şi să aduni 22.000 de mari medici, profesori şi academicieni din toată lumea? Asta a reuşit recent so­cietatea de gastroenterologie a SUA, la San Diego, acolo, la doi paşi de graniţa cu Me­xicul, unde s-a adunat toată floarea cea vestită a medicinei tubului digestiv de pe planetă. Americanii fac totul la alte dimensiuni. Pentru ei, cuvîntul „foarte ma­re“ începe să fie prea strîmt, aşa că ei mută coordonatele spre caracterizarea de „uriaş“. Păi, dacă stăm să ne gîndim, 22.000 de me­dici celebri înseamnă, prin comparaţie, Sta­dionul Steaua plin. Şi toţi cunoaştem re­văr­sarea de oameni la ieşirea după un meci care a adunat spectatori să umple stadionul din Ghencea, o revărsare care înseamnă ocuparea bulevardelor largi de mulţimi care circulă pe picioare peste o ju­mătate de oră, neajungîndu-le lăţimile bulevardelor.  

Acest congres american de boli digestive nu numai că a adunat toate creierele din domeniul gastroenterologiei din lume, dar la acest congres s-au spus şi ultimele noutăţi la capitolul sistemului digesiv. Istoriseşte ce aspecte importante de medicină digestivă au rezultat din marele congres de la San Diego prof. dr Alexandru Oproiu.  

Au fost secţiuni ale congresului care s-au ocupat de ulcere. Şi concluziile au adus o linie nouă în medicina acestei afecţiuni a stomacului. Acum vreo 25 de ani, un profesor şi un doctorant din Australia făceau o descoperire care a revoluţionat pur şi simplu capitolul bolilor ulceroase. Cei doi medici, în urma cercetărilor, au anunţat că există o bacterie, Helicobacter Pylori, care îl îmbolnăveşte pe om de ulcer şi că ulcerul, deci, este o boală dată de microbi. De altfel, pentru a-şi verifica ipotezele, doctorandul a înghiţit chiar el nişte culturi de Helicobacter, s-a îmbolnăvit de ulcer şi a stabilit şi strategia de luptă cu ulcerul cauzat de sus-numita bacterie. De altfel, de abia de curînd, pentru această descoperire de mare anvergură, cei doi australieni au primit Premiul Nobel.  

Odată schimbată teoria ulcerelor, s-a stabilit tactica de a lupta cu bacteria. Se face un tratament de trei-patru săptămîni cu un amestec de antibiotice şi un medicament de blocare a mecanismelor de producere a acidului clorhidric. În urma acestui tratament, în foarte multe cazuri, Helicobacter Pylori era omorîtă, şi bacteria nu mai putea să dea manifestări de ulcer. Pe plan mondial se constată că peste 80% din cazurile de ulcer erau provocate de această bacterie. Dar iată că alura bolilor ulceroase se schimbă iar.  

Alt unghi de abordare 
Se anunţă la Congresul de la San Diego că au scăzut cazurile de ulcer provocate de Helicobacter Pylori la 60%-65%, crescînd iarăşi frecvenţa ulcerelor cauzate de excesul de acid clorhidric. Cu alte cuvinte, răspîndirea bolii ulceroase începe să revină la coordonatele de acum 30-40 de ani. Aceste observaţii fuseseră făcute şi de medicii români, care înregistraseră şi în România revenirea în prim-plan a ulcerelor cauzate de excesul de acid clorhidric. Aceste restructurări  schimbă unghiul de abordare a ulcerelor. Stresul, provocînd, între altele, şi excesul de secreţii de acid în stomac, impune tratamente prelungite, tratamente clasice, în special cu medicamente antisecretorii, de blocare a pompei de protoni, medicamente din fami­lia omeprazol. Ulcerele tot mai multe produse de excesul de acid din stomac aduc în prim-plan iarăşi ideea că ulcerul este o boală de sezon, care îşi arată colţii provocînd crize primăvara şi toamna. Deci au scăzut ulcerele care nu recidivează şi care se vindecă, fiind cauzate de Helicobacter Pylori, şi a crescut numărul de ulcere care recidivează, fiind provocate de secreţie mare de acid clorhidric şi care impun tratamente continue.

O altă concluzie a fost că şi în domeniul bacteriei Helicobacter s-au înmulţit tul­pi­ni­le de bacterie care au rezistenţă la tratament. Această situaţie a fost constatată şi în România. Rezistenţa bacteriei este la metronidazol şi claritromicină, rămînînd eficace levoflosacina. De asemenea, la Congresul Mondial de Gastroenterologie de la San Diego s-a anunţat că se întîlnesc tot mai des ulcerele familiare, adică ulcerele care se moştenesc de la înaintaşi.  

Refluxul gastroesofagian 
O nouă abordare relevată la congresul american se referă la refluxul gastroesofagian. S-a insistat în a arăta că trebuie apelat tot mai des la intervenţiile laparoscopice şi cu endoscopul, pentru a întări inelul muscular care ar trebui să strîngă partea de jos a esofagului ce intră în sto­mac. Acest inel, dacă funcţionează corect şi are vigoare, trebuie să nu lase conţinutul stomacului cu acid să ia drumul invers, pe sens contrar, prin esofag către gură. În cazul multor oameni, acest inel muscular, acest sfincter, nu mai strînge bine locul de unire a esofagului cu stomacul, şi astfel conţinutul din stomac este posibil să urmeze un drum nefiresc de reîntoarcere. Suferinţele înseamnă arsuri, bolboroseli, un puternic disconfort. Acum, această hernie hiatală poate fi rezolvată prin operaţii miniinvazive sau chiar fără tăietură cu endoscopul.  

Bineînţeles că rămîn valabile celelalte măsuri de prevenire a refluxului gastroesofagian, şi anume: omul să nu mănînce mult seara, să nu se culce imediat după cină, să doarmă cu capul pe două perne etc.  S-a insistat în congresul ştiinţific şi asupra acelui pericol adus tot de refluxul gastroesofagian cînd se modifică ţesuturile esofagului în partea de jos, aşa-numitul esofag Barett. Este un potenţial pericol de derapare spre cancer. Neobişnuit cu acidul, esofagul în partea de jos îşi schimbă mucoasa, transformînd-o în mucoasă de tip intestin, ceea ce e profund în neregulă. În clipa de faţă, există metode de a depista momentul schimbării mucoasei cu ajutorul endoscopului, astfel ca eventuala cancerizare să fie decelată. Tot cu endoscopul, deci fără nici o tăietură chirurgicală, se poate curăţa în partea de jos a esofagului întreaga mucoasă precanceroasă.