Cand bolile nu mai fac pasul inapoi

"Pai, daca am fumat 35 de ani cate doua pachete de mahorca pe zi, ce rost mai are sa ma las acum de tutun, cand am ajuns la batranete?" Asa isi creeaza alibiuri un fumator patimas, ca sa-si justifice lipsa de vointa in a arunca pachetul de tigari la cosul de gunoi. Si omul asta, care a scos fum pe nari ca un cos de furnal, abia mai poate respira, tuseste de se zdruncina peretii de la bloc si uneori nu poate sa se mai culce lungit in pat, fiind obligat de proasta respiratie sa se chinuiasca noaptea in fotoliu. Dupa atata amar de ani de tras in piept fumul tigarii, el are bronsita cronica obstructiva, o boala ce i-a facut prapad in plamani. In plamani, schimbul de oxigen intre aerul inspirat si sange are nevoie de o mare suprafata de transfer al oxigenului. Aceasta mare suprafata de trecere a oxigenului din aerul curat spre sangele ce trebuie sa se incarce cu oxigen se realizeaza printr-o multime de mici saculeti prezenti in plamani, care poarta denumirea de alveole pulmonare. Ce vraiste aduce in plamani aceasta bronsita cronica obstructiva care prapadeste capacitatea respiratorie a fumatorului profesionist! In lunga perioada cand omul a fumat, treptat, treptat aceste alveole, acesti mici saculeti care asigurau suprafata de transfer a oxigenului, s-au spart si s-au format adevarate gauri, ca niste saci in plamani. Prin formarea acestor gauri, suprafata de schimb a oxigenului de la aer la sange s-a imputinat drastic si omul sufera mereu de o proasta respiratie si, implicit, de o rea oxigenare a sangelui, care trebuie sa fie carausul oxigenului spre alte parti ale organismului.

PLAMANUL

Este complet gresita ideea ca nu mai are rost sa opresti fumatul dupa ce ai tras in piept fum 30-40 de ani. Pentru ca, daca bronsita cronica obstructiva nu mai poate face pasul inapoi, cel putin se opreste deteriorarea in continuare a plamanilor daca si-n al 12-lea ceas fumatorul se leapada de acest viciu al tigarii. In orice moment, bolnavul de bronsita cronica obstructiva este bine sa se lase de fumat. Situatia plamanului nu poate fi imbunatatita, dar prin oprirea fumatului se franeaza distrugerea in continuare a tesutului pulmonar. Deci, chiar daca nu face pasul inapoi, bronsita cronica obstructiva poate fi franata prin lepadarea de fumat. Dupa cum si in cazul riscului de cancer pulmonar ce-l pandeste la fiecare colt pe fumator, oprirea tutunului, chiar dupa zeci de ani de fumat, stopeaza cresterea pericolului de a face cancer pulmonar. Si cu trecerea anilor, de la momentul opririi fumatului, riscul de cancer pulmonar se diminueaza.

FICATUL

Situatia se repeta si in cazul ficatului. Temuta hepatita cronica are momente cand poate fi reversibila, cand, prin aplicarea unui tratament potrivit, deteriorarea ficatului poate fi intoarsa din drum. La inceputul hepatitei cronice, medicina a inregistrat reintrarea in circuitul functional a unor celule hepatice considerate scoase din uz. Dar toate acestea se pot intampla daca bolnavul este bine monitorizat si tratat cu medicamentele pretentioase numite: Interferon, Lamivudina etc. Daca insa hepatita cronica a apucat sa faca pasul spre ciroza, ireversibilitatea bolii nu prea mai este posibila. In ciroza, zone mari de ficat, populatii intregi de celule hepatice au trecut nefericit de la faza de inflamatie la faza de fibroza. Fibrozarea inseamna aparitia unui soi de cicatrice pe tesutul ficatului, asemenea zonelor vinetii si cu sfoara din imaginea muschiului tiganesc de la mezelarie.

Ei bine, aceste teritorii cu fibroza inseamna zone moarte ale ficatului, care nu numai ca nu mai lucreaza, dar se constituie si intr-un pagubos baraj in calea trecerii sangelui din abdomen prin celulele ficatului, in vederea detoxifierii si functionarii metabolismului hepatic. Indiguit sa nu mai poata trece prin ficat, sangele din vena porta din abdomen se blocheaza si, crescand presiunea muta, lichidul din vase ajunge in abdomen, umflandu-l cu lichid. Basca ca aceasta sporire a presiunii in vasele din abdomen are ecou si in venele de pe esofag, care se transforma in varice esofagiene cu mare risc de a se sparge si a declansa temuta hemoragie, care de multe ori omoara.

In faza de ciroza, deci cand boala este cronica, refacerea ficatului nu se mai intampla. Dar cu un tratament bine condus si cu o hrana substantiala, ciroza poate fi mentinuta in faza de echilibru fara lichid in burta, deci faza fara ascita, numita etapa de ciroza uscata. E o mare realizare ca ciroza sa fie tinuta pe loc, daca ea nu mai poate face pasul inapoi.

Viziunea moderna a aruncat la gunoi acea exagerare privind regimul drastic si sumar de hrana al bolnavului de ficat. Este complet perimata acea practica de a da branza de vaci si lucruri "usoare" pentru boala de ficat. Tocmai cand se afla in situatie grea, ficatului trebuie sa-i dai alimente de buna calitate, proteine consistente, fripturi si, una peste alta, tot ce organismul suporta. Dar, atunci cand unele alimente nu fac bine bolnavului de ficat, de vina nu este ficatul, ci vezica biliara, iar refuzul unor mancaruri vine de la o suferinta biliara, de la o dischinezie biliara, si nu de la ficat. Tocmai de aceea ideile moderne in bolile cronice de ficat spun ca ficatului bolnav trebuie sa-i dai mancare de foarte buna calitate, proteine valoroase si, in general, sa mananci tot ce este suportat de vezica biliara. Fiecare isi va alege meniul in functie de capacitatea de a suporta hrana de catre vezica biliara. Deci, in faza de ciroza, boala nu poate fi reversibila, insa poate fi tinuta in echilibru si sa nu evolueze gratie unui tratament corect si unei supravegheri profesioniste.

INIMA

Si in cazul bolilor de inima si vase, de cele mai multe ori maladiile cardiovasculare nu se pot retrage. Marea lovitura e sa le impiedici sa evolueze spre rau. Statisticile mondiale pun in evidenta un lucru alarmant: unul din trei oameni are hipertensiune. Dar marea masa de hipertensivi trebuie sa inteleaga ca hipertensiunea este o boala cronica ce nu se mai vindeca niciodata. Tocmai de aceea strategia e limpede. Cand ai fost declarat hipertensiv trebuie sa inghiti pilule in fiecare zi toata viata. Cea mai mare capcana este sa spui cu gura mare ca de cateva zile te simti bine, ca ti-e limpede capul, ca n-ai ameteli si tocmai de aceea, fara avizul doctorului, hipertensivii isi opresc singuri tratamentul. Mare primejdie, pentru ca hipertensiunea netratata o perioada revine la valori si mai mari, ajungandu-se la accidente cerebrovasculare, urmate de moarte sau paralizie. Prin medicatie zilnica, boala cronica de hipertensiune trebuie tinuta in frau, chiar daca ea nu mai face niciodata pasul inapoi spre starea de sanatate a vaselor.

RESPIRATIE. In lunga perioada cand omul a fumat, treptat, treptat aceste alveole, acesti mici saculeti care asigurau suprafata de transfer a oxigenului, s-au spart si s-au format adevarate gauri, ca niste saci in plamani. Prin formarea acestor gauri, suprafata de schimb a oxigenului de la aer la sange s-a imputinat drastic si omul sufera mereu de o proasta respiratie si, implicit, de o rea oxigenare a sangelui, care trebuie sa fie carausul oxigenului spre alte parti ale organismului.

FUMATUl. Este complet gresita ideea ca nu mai are rost sa opresti fumatul dupa ce ai tras in piept fum 30-40 de ani. Pentru ca, daca bronsita cronica obstructiva nu mai poate face pasul inapoi, cel putin se opreste deteriorarea in continuare a plamanilor daca si-n al 12-lea ceas fumatorul se leapada de acest viciu al tigarii. In orice moment, bolnavul de bronsita cronica obstructiva este bine sa se lase de fumat.