În ce fel umblă chirurgul în ochi

Se întâmplă uneori o ciudăţenie în privirea unor oameni. Seara, lumina farurilor de la maşinile ce vin din faţă se împrăştie, din lumină par a sări scântei, farurile par a fi în stare de explozie. Ce-o fi asta? Se întreabă oamenii ce resimt acest fenomen, care înseamnă necazuri în vederea la distanţă, când se întunecă afară. Răspunde lămuritor la această întrebare colonel doctor Anghel Gheorghe, şeful Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti. Totodată, ne explică ce face chirurgia oftalmologică în cele mai întâlnite neplăceri ale ochilor.

Ceaţa care se aşterne peste privire
Ei bine, acea lumină a farurilor "explodată" e unul dintre primele semne ale unei cataracte incipiente. Simptomul de bază în boala de cataractă rămâne însă ceaţa ce se aşterne peste privire, neclaritatea vederii. Şi apoi, în cataractă se mai instalează un fenomen ciudat: deşi vârstnicii au ajuns la peste 75 de ani, totuşi ei încep să vadă din ce în ce mai bine de aproape, ajungând să citească fără ochelarii cu plus ce-i purtau pe la 40 de ani. Ei bine, acest semn nu este un prilej de bucurie, nici de reîntoarcere la ochii de vultur ai tinereţii, ci este un pas spre cataractă. Fiindcă la început cataracta se însoţeşte de o miopie cristaliniană. Şi cum la ochi se aplică suma algebrică, miopia cataractei cu dioptrii cu minus scade plusul prespiobiei, adică omul vede mai bine de aproape.

Soluţii chirurgicale şi nechirurgicale
Există două boli larg răspândite: cataracta şi glaucomul. Cataracta este o înceţoşare a privirii, fiindcă se pierde transparenţa cristalinului şi el devine mai rigid. Cealaltă afecţiune, glaucomul, se traduce printr-o creştere a tensiunii în interiorul ochiului. Diferenţa terapiilor este importantă. Cataracta are ca soluţie doar intervenţia de înlocuire a cristalinului cu un cristalin artificial. Şi persoana operată îşi recapătă vederea limpede. În cazul glaucomului, se poate face şi un tratament cu picături, dar se intervine şi chirurgical. Însă, în urma operaţiei, pacientul nu-şi redobândeşte calitatea vederii, dar se stopează deteriorarea ei.

Colonel doctor Gheorghe Anghel, şeful Clinicii Oftalmologice de la Spitalul Militar Carol Davila, dă explicaţii cu privire la intervenţiile chirurgicale în caz de cataractă şi glaucom. În caz de cataractă, operaţia constă în înlocuirea cristalinului tulburat cu o lentilă, adică se montează alt cristalin, artificial, cu care omul rămâne tot restul vieţii. Retina este o placă fotografică. Ochiul are două feluri de lentile: corneea, ca o sticlă de ceas, un geam cu aceeaşi dioptrie, şi o a doua lentilă, care este cristalinul, ce-şi schimbă puterea de refracţie. Cu trecerea anilor, la unii la aproximativ 70 de ani, lentila cristalin devine rigidă, având aceeaşi dioptrie. Asta înseamnă cataractă, apărând şi al doilea fenomen, prin care cristalinul îşi modifică transparenţa şi este opac. Nu există decât o singură soluţie, fiindcă picăturile în ochi nu îmbunătăţesc situaţia.

Operaţia de înlocuire a cristalinului
Cristalinul are un înveliş (capsulă) şi un conţinut. La început, în operaţie se extrăgeau şi capsula, şi conţinutul cristalinului. Se cosea noul cristalin cu fire din tendon de coadă de şobolan. Practicându-se o asemenea operaţie, cataracta se lăsa să se coacă, deci nu se opera de la început. Astăzi, este o tehnică nouă pentru cataractă, cu ultrasunete. Şi lumea zice greşit că operaţia se face cu laser. Un vârf tăietor macină cristalinul bolnav şi-l absoarbe. Se lasă sacul ce învelea cristalinul vechi şi în el se injectează cristalinul artificial. Incizia este mică, de 2,2 - 2,4 mm, şi se intră cu acest instrument cu ultrasunete sub formă de ac. Nu mai este nevoie să se sutureze, să se coasă operaţia. Ca atare, cataracta nu se mai lasă spre coacere, ci se operează de la început cu ultrasunete. Când începe să vadă neclar, omul cu cataractă trebuie operat. Intervenţia chirurgicală durează maximum zece minute, fără dureri şi fără internare.  

Boală vicleană
Glaucomul este una dintre cele mai viclene boli, pentru că în cele mai multe situaţii nu dă semnale de alarmă şi progresează pe tăcute. Doar în atacurile de glaucom durerea violentă îl trimite degrabă pe bolnav la medic. Poporul numeşte glaucomul ca "apa neagră" ce duce şi la orbire. Glaucomul este o creştere a tensiunii în ochi, cu repercusiuni asupra nervului optic, care e distrus de evoluţia bolii glaucomatoase, ajungându-se uneori la orbire. Retina este placa fotografică a aparatului de luat vederi care este ochiul. Pe suprafaţa retinei se află o mulţime de celule vizuale, fiecare având un firişor de nerv, care se unesc între ele, alcătuind nervul optic, ce seamănă cu un cablu, în interior cu multe sârmuliţe. Tensiunea mare în ochi strangulează firişoarele nervoase ce ies din celulele vizuale, acestea se distrug şi nu mai duc la creier imaginea. Apar pe retină puncte negre, scotoame, ce conduc la orbire.

Terapii
Terapiile în glaucom vizează două ţinte: să scadă fabricarea unei cantităţi prea mari de umor apos şi să crească posibilităţile de evacuare a acestui plus de umor apos. Picăturile în ochi pot îndeplini ambele acţiuni. Dar bolnavul trebuie să-şi pună conştiincios şi la oră fixă picăturile şi să se prezinte la controale. Picăturile din clasa betablocantelor, de tip propanolol, micşorează fabricarea de umor apos în ochi. Alte substanţe ca picături găsesc şi alte căi, decât unghiul iridocornean, pentru eliminarea excesului de umor apos. Aceste medicamente sunt derivate de prostaglandină şi se pun mai rar în ochi: o picătură seara. Alt tratament se face cu laser, care desfundă ochiurile aşa-zisei plase de la unghiul ochiului. Laserul lărgeşte aceste ochiuri şi se elimină corect umorul apos. Când însă irisul blochează unghiul ochiului, oftalmolgul trebuie să intervină cu o operaţie chirurgicală în glaucom.

VÂRSTA. Boala de glaucom, ce apare o dată cu înaintarea în vârstă, se numeşte glaucom primitiv şi nu are o anume cauză. Există şi glaucoame secundare, derivate din alte boli, cum ar fi o cataractă avansată.

TENSIUNE. De ce creşte tensiunea în ochi? Există o apăsare mare asupra firişoarelor nervoase, ajungându-se la sclerozarea ireversibilă a nervului optic. Se formează în ochi prea mult lichid clar ca apa, deci prea mult umor apos. Acest umor apos, în general, iese printr-un anume unghi al ochiului. Dar când unghiul ochiului nu mai este permeabil, nu se mai scurge plusul de umor apos, aşa că va creşte tensiunea în ochi şi sunt strivite firişoarele nervoase.