Infecţiile urinare întind o capcană, fiindcă sunt uşor de bagatelizat. Lumea dă din mână în necunoştinţă de cauză cum că nu mori din infecţie urinară şi atunci ele sunt neglijate sau tratate aiurea.
Am spus că este vorba despre o capcană, fiindcă infecţiile urinare, dacă sunt privite cu superficialitate, pot să avanseze în forme grave, numite pielonefrite, cele care împing bolnavul în insuficienţă renală, ce necesită dializă şi până la urmă transplant de rinichi.
MAI DES LA FEMEI
Dar există şi situaţii explozive, când o infecţie urinară poate declanşa chiar o septicemie, adică o infecţie generalizată, soldată cu moartea pacientului. Tocmai de aceea, infecţiile urinare trebuie să fie ţinute sub control şi tratate de medic şi nici o iniţiativă de oprire sau diminuare a tratamentului pornită de la pacient nu-şi are locul. Infecţiile urinare sunt foarte des întâlnite.
În lume, chiar infecţiile urinare sunt catalogate ca a doua infecţie ca răspândire, după infecţiile respiratorii. Ba mai mult, cercetările au arătat că 70% din femei vor suferi cel puţin o infecţie urinară. Aria acestor infecţii porneşte de la cistita bacteriană banală până la complicata pielonefrită.
Explică infecţiile urinare asistent universitar Cristian Surcel, medic urolog la Spitalul Clinic Fundeni. Femeile fac mai des infecţii urinare. Şi asta porneşte în primul rând de la configuraţia uretrei, care la femei este scurtă, de 2-3 cm, aşa că zona anală este aproape, contactul cu mediul e lesne, şi microbii pot intra uşor în tractul urinar.
La femei, lucrurile sunt mai simple şi infecţiile urinare pot fi tratate şi fără internare. Viaţa sexuală este un factor de risc pentru infecţiile urinare la femei. Cea mai des întâlnită bacterie generatoare de infecţii urinare la femei este Echerichia Colli. În 90% din cazurile de infecţii urinare la femei, această bacterie este de vină. După ce s-a înţeles că la femei construcţia anatomică duce la infecţii urinare primitive, adică nu generate de alte boli, trebuie menţionat faptul că, în această pagină de medicină, este importantă împiedicarea recividei la infecţiile urinare.
SIMPTOME
Care sunt simptomele în infecţia urinară simplă a femeii? Apar dureri în abdomenul inferior şi urinarea este mai deasă. Un alt semn este că urinarea cere urgent mersul la closet, cu alte cuvinte, femeia nu se poate ţine să urineze. Urina capătă un miros urât, iar urinarea este însoţită de usturimi.
Uneori se observă sânge în urină. În astfel de situaţii, se trece la analiza urocultură şi se alege un antibiotic în funcţie de antibiogramă. Antibioticul se administrează 5-7 zile. Femeia cu infecţie urinară reacţionează bine la administrarea de antibiotic şi după 28-48 de ore de la începerea tratamentului simptomele bolii dispar.
După ce s-a terminat tratamentul, femeia este sfătuită să-şi schimbe stilul de viaţă. Să bea multe lichide pentru a-şi spăla rinichii şi a avea o diureză bună. Trebuie făcută o igienă riguroasă a zonei, inclusiv o igienă sexuală. După urinare şi după scaun, femeia trebuie să apeleze la o spălare cu jet puternic de apă. Când nu are posibilitatea unei băi, poate folosi şerveţelele umede de curăţare a zonei. Dar, în principal, trebuie să se caute soluţii pentru spălarea zonei uretrale şi a zonei anale.
CERC VICIOS
Infecţia urinară creează condiţii de apariţie a pietrelor la rinichi, fiindcă pH-ul este alcalin. Calculii ridică un obstacol în calea urinării, urina bălteşte şi se creează din nou condiţiile unui mediu de infecţii. Este un cerc vicios. Toate acestea au avut ca referire primordială la cistitele acute. Când după infecţia joasă urinară microbii urcă în vezică şi apoi chiar în rinichi, se instalează infecţia superioară, numită pielonefrită. La toată lista de simptome prezentată mai sus, în cazul pielonefritei se adaugă febra şi durerile de şale.
În pielonefrită, tratamentul cu antibiotice nu durează doar cinci-şapte zile, ci 10-14 zile. Dacă se face imprudenţa de oprire a tratamentului, pielonefrita trece în faza cronică şi infecţiile urinare cronice duc la insuficienţa renală, ce necesită dializă şi transplant de rinichi. Infecţiile urinare care persistă în timp ajung şi la chirurg, fiindcă puroiul strâns în rinichi poate omorî bolnavul, aşa că se impune scoaterea rinichiului. Infecţia cu puroi ajunsă să distrugă ţesutul, adică parenchimul rinichiului, implică o intervenţie chirurgicală complexă de scoatere a rinichiului.
Creatorul a proiectat superb organismul omenesc inclusiv sistemul renal. Rinichii asigură o rezervă de funcţionare de 600%: deci cei doi rinichi aduc un surplus de capacitate de şase ori. Aşa că, la nevoie, omul trăieşte cu un singur rinichi, ba chiar rezerva e mai consistentă şi omul se descurcă chiar cu 30%-40% din singurul rinichi.
LOCUL AL DOILEA. La nivel global, infecţiile urinare ocupă locul al doilea, în privinţa incidenţei, după infecţiile respiratorii. Cercetările arată că 70% dintre femei vor suferi, de-a lungul vieţii, cel puţin o infecţie urinară.
MAI RAR. La bărbaţi, uretra este mai lungă, aşa că infecţiile urinare sunt mai rare. Este de menţionat că, la bărbat, infecţia urinară este considerată secundară, adică este un ecou al altei boli. Tocmai de aceea, când apare o infecţie urinară la bărbat, el trebuie internat pentru investigaţii şi pentru tratarea bolilor ce generează în mod secundar infecţia urinară. Aceste boli de bază, care dau infecţii urinare la bărbaţi, sunt tumorile de vezică urinară, cancerul de prostată, adenomul necanceros de prostată etc.
SFATUL MEDICULUI
Femeia care a avut infecţii urinare trebuie să evite frigul şi umezeala. Ea trebuie să aibă grijă să nu fie constipată şi pentru asta e indicat să mănânce multe legume şi fructe. În acţiunea de igienă sexuală, înainte de actul sexual, partenerii - şi el, şi ea - trebuie să facă duş pentru a evita contaminarea traseului urinei. Dacă infecţiile urinare fac trei-patru recidive, e cazul să se facă profilaxie cu antibiotice. În acţiunea aceasta de prevenire trebuie, în cazul recidivelor, să se ia antibiotice trei-şase luni. Şi înainte de sex un antibiotic, iar a doua pilulă de antibiotic la 12 ore, după sex.