Microbul care urăşte articulaţia

Prin anii ‘60 şi-a făcut de cap un microb, streptococul betahemolitic tip A, care îi îmbolnăvea pe unii copii şi tineri de amigdalită. După ce boala amigdalelor trecea, banditul de microb rămânea în organism şi lovea în articulaţii şi muşca din inimă.

De atunci acest streptococ a fost învins, dar au rămas unii oameni cu consecinţe în articulaţii şi în inimă. Cei cu afectări cardiace uneori au trebuit să fie operaţi de stenoză mitrală, fiindcă acest microb le stricase valvele (supapele) ce închideau orificiile inimii. Iar cei cărora le fusese atacat sistemul articulaţiilor au rămas cu reumatisme.

Acest reumatism articular acut este descris de maior dr Iulian Ciobâcă de la secţia de medicină internă a Spitalului Militar Central.

Streptococul în mod banal dă faringite, laringite şi amigdalite, deteriorează articulaţiile, inima şi sistemul nervos. În reumatismul articular acut apar inflamaţii în articulaţii. Această afectare nu lasă sechele, urme funcţionale rele în articulaţii. Rămân însă sechele la inimă. Între infecţia iniţială cu streptococ şi apariţia bolii trec 2-5 săptămâni. Articulaţiile se umflă, devin roşii şi dureroase. Semne de artrită. Lezarea apare în special la articulaţiile mari ale picioarelor.

Dar afectarea articulaţiilor migrează de la un picior la altul. Aceste neplăceri cu inflamaţia articulaţiilor răspund bine la tratamentul cu aspirină. Urmările infecţiei cu streptococ în sistemul nervos central înseamnă apariţia bolii coree, cu mişcări involuntare ale mâinilor, corpului, feţei. Există şi o afectare a pielii cu noduri sub piele şi erupţii.

Există multe discuţii despre cifra aslo care măsoară anticorpii produşi împotriva unei enzime a streptococului. Când cifra aslo este mare, e semn că a avut loc o infecţie cu streptococ de curând, dar nu înseamnă că omul a făcut reumatism acut. Tratamentul în reumatismul articular acut se face cu aspirină, iar la unii cu cortizon.