x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Mor celulele rinichiului

Mor celulele rinichiului

de Florin Condurateanu    |    06 Mai 2008   •   00:00

Există oameni abonaţi la secţiile de dializă renală, acolo unde vin de trei ori pe săptămînă şi stau ore lungi conectaţi la rinichiul artificial, cel care numit dializor, îndeplineşte funcţia rinichiului devenit neputincios. În orele de dializă practic se spală organismul în locul rinichiului bolnav. Insuficienţa renală este numitorul comun al unor boli renale care duc către această gravă afecţiune în care nefronii, adică celulele rinichiului, nu mai funcţionează.



Există oameni abonaţi la secţiile de dializă renală, acolo unde vin de trei ori pe săptămînă şi stau ore lungi conectaţi la rinichiul artificial, cel care numit dializor, îndeplineşte funcţia rinichiului devenit neputincios. În orele de dializă practic se spală organismul în locul rinichiului bolnav. Insuficienţa renală este numitorul comun al unor boli renale care duc către această gravă afecţiune în care nefronii, adică celulele rinichiului, nu mai funcţionează.


Filtrul natural

În insuficienţa renală celulele rinichiului, adică nefronii, mor şi spaţiul e umplut de ţesut fibros, acele cicatrice întărite care nu mai au funcţie de spălare a toxinelor din organism. Rinichiul este un fel de filtru al organismului. Un fel de cenzor al metabolismului. Rinichiul reţine ce e util şi elimină ce e nociv pentru organism. În insuficienţa renală, acest filtru se poate asemăna cu filtru unui autoturism care este colmatat, deci nu mai reţine substanţele rele, adică toxinele din organism, şi prin ochiurile lărgite ale ţesăturii, prea largi din pricina bolii, se pierd elementele utile ale corpului. Insuficienţa renală este pierderea totală sau parţială a funcţiei rinichiului.  

Dar rinichiul are o puternică capacitate de a se reînnoi. Totodată, aparatul rinichilor are o capacitate acoperitoare, cu alte cuvinte o importantă rezervă de funcţionare. De exemplu, la un om tînăr, cînd se pierde un rinichi, ureea şi creatinina din analize nu se înrăutăţesc, deci organismul funcţionează cu 50% din capacitatea renală. Cînd se pierde 15% şi din al doilea rinichi, abia atunci încep să se strice analizele pentru că, funcţionînd doar cu 35% din capacitate, cresc substanţele toxice în organism. La început, nefronii rămaşi, respectiv celulele rinichiului existente, devin mai mari şi mai puternici, luptîndu-se ca zmeii cu toxinele din organism, deci cu boala. Pierderea unui număr mare de nefroni se compensează prin mai multă urină. Bolnavul nu mai urinează 1.500 ml plini de toxine, ci 2.500 sau 3.000 ml de urină, însă diluată. Această creştere a cantităţii de urină e un semn rău, fiindcă omul elimină mai multă urină, dar ea este prea diluată, aşa că vor creşte în analize ureea, creatinina şi acidul uric, adică principalele toxine. Clearence este un indicator fidel care arată care este cantitatea de sînge filtrată de rinichi pe unitatea de timp raportat la o anumită otravă din organism. De exemplu, la toxina creatinină indicele clearence poate fi considerat normal la cifra de 100 ml de urină eliberată pe minut de creatinină. Cînd scade indicele clearence, se deteriorează rolul de filtru al rinichiului, şi acesta este semnul de insuficienţă renală. Aceasta este etapa de insuficienţă renală în faza compensată. După ce a explicat toate acestea, profesorul doctor Mircea Penescu, directorul general al Spitalului de Urologie "Carol Davila", descrie evoluţia spre rău a bolii. După faza compensată a insuficienţei renale urmează faza decompensată. Există în această etapă stadiul preurenic: înainte de uremie, cînd toate mecanismele de compensare ale organismului sînt depăşite şi organsmul este intoxicat, adică rinichiul nu îşi mai îndeplineşte rolul de detoxifiant.


Producerea de sînge

Dar rinichiul nu are doar misiunea de filtru, ci el are un rol şi în producerea de sînge, în fabricarea de globule roşii. În insuficienţa renală faza preuremică apare anemia renală. Tocmai fiindcă rinichiul nu-şi mai îndeplineşte bine rolul de producător de globule roşii. Apare şi hipertensiunea renală cu valorile minime crescute. Hipertensiunea de natură renală este foarte greu de stăpînit. În această fază a insuficienţei renale, se bulversează şi sărurile din organism. Creşte potasiul şi se strică echilibrele dintre sodiu şi calciu. În aceste faze ale bolii de rinichi apar tulburări endocrine. Se strică concentraţia de vitamina D, aşa că nu se mai absoarbe calciul. În schimb creşte fosforul, aşa că intră în alertă glandele paratiroide, care în disperare încearcă să aducă în sînge calciu. Numai că, în lipsa vitaminei D, calciul din exterior nu se absoarbe, aşa că parahormonii extrag calciu din oase.


Dializă şi transplant

În stadiul de uremie, toate tulburările descrise mai sus din etapa preuremică devin intoxicaţii cronice. În astfel de situaţii, de boală avansată, nu există decît două căi: dializa de două-trei ori pe săptămînă cu acea conectare la rinichiul artificial şi în final trebuie căutat un rinichi pentru transplant. Iată în detaliu care sînt gravele tulburări aduse de uremia mare din boala de insuficienţă renală. S-a amintit de hipertensiunea renală. Din cauza defectelor în rinichi se formează angeotensina II, cea mai puternică substanţă vasoconstrictoare. Deci la bolnavul de insuficienţă renală îşi face de cap contracţia vaselor, adică strîngerea lor cu creşterea tensiunii arteriale. Nu e de ajuns că se micşorează vasele prin constricţie, dar creşte şi volumul de apă din organism ca urmare a reţinerii de sare. Această hipertensiune rebelă de natură renală urgentează sclerozarea rinichiului. Această uremie crescută măreşte anormal şi inima. Se îngroaşă pereţii inimii şi vasele nu mai fac faţă în alimentarea cu sînge pentru o inimă atît de mărită.



OASE. FICAT. În bolile de rinichi, din faza de insuficienţă renală, oasele se deformează şi se rup uşor, sărăcite în calciu. Rinichiul bolnav de insuficienţă renală duce şi la necazuri ale tubului digestiv. Bolnavul are vărsături, n-are poftă de mîncare, unii mor de foame din pricina insuficienţei renale şi a vărsăturilor continue. Şi ficatul, şi inima suferă profund. Ultimul stadiu în evoluţia insuficienţei renale este stadiul uremic.

ANEMIE. Insuficienţa renală şi uremia duc şi la cardiopatie ischemică, dar şi la insuficienţă cardiacă. Reamintim de anemia severă cronică cu scăderea hemoglobinei, vinovată fiind tot insuficienţa renală. Bolnavul cu uremie este un suferind otrăvit de toxinele care nu mai pot fi eliminate din rinichi. Se reduc şi proteinele. Există o anume faţă a bolnavului de uremie, palidă, muşchii îi sînt topiţi, bolnavii sînt slabi şi denutriţi. Din cauza insuficienţei renale, organismul otrăvit de toxine şi care nu se mai poate hrăni îşi mănîncă propriile ţesuturi într-un veritabil canibalism.

FUNCŢII. Rinichiul este un fel de filtru al organismului. Un fel de cenzor al metabolismului. Rinichiul reţine ce e util şi elimină ce e nociv pentru organism.

×