Nu singuratatii!

Decesul partenerului de viata este un subiect sensibil. Este un subiect pe care il respingem cu toata fiinta poate si pentru ca omul dintotdeauna a vrut sa stapaneasca moartea.

Si exemplul cel mai concludent sunt dezbaterile asupra eutanasiei care demonstreaza aceasta dorinta. Valorile noastre fundamentale sunt mai mult materiale. Dam mai multa importanta ca altadata calitatii vietii, bunastarii materiale. Chiar progresele medicinii ne departeaza de acest subiect. Sunt cercetatori care "prezic" ca durata vietii omului ar putea atinge in viitor 120 de ani. Si totusi sa recunoastem ca sensul mortii nu s-a schimbat foarte mult si ca ea provoaca multa suferinta.

O incercare foarte dificila

Doctorul Michel Hanus, psihiatru si psihanalist, presedintele Asociatiei "Vivre son deuil" din Franta, autor al multor lucrari consacrate terapiei de ajutorare a persoanelor vaduve, recunoaste intr-un interviu ca "pierderea partenerului de viata este o incercare foarte dificila".

Doctorul Hanus distinge trei faze ale doliului. La inceput, persoana traieste un soc, urmeaza faza depresiva si apoi revenirea, care, atentie!, nu marcheaza depasirea momentelor critice. In opinia doctorului Hanus, vaduvia nu se sfarseste niciodata. Este doar o intoarcere la modul de viata de dinaintea pierderii partenerului, care poate fi asociata insa cu unele complicatii. Amplitudinea complicatiilor poate fi diminuata de nepoti, copii, prieteni. Potrivit specialistului, aceasta incercare nu trebuie luata ca pe o problema personala, ci trebuie rezolvata prin sustinere din exterior. Doctorul Hanus recomanda consultarea psihologului, a medicului de familie. Rolul lor este de a oferi acestor persoane sprijinul de a continua sa traiasca sau, cand dificultatile par insurmontabile, de a le orienta catre un psihiatru.

Pierderea unui partener prin deces este un factor puternic de stres. Durerea poate sa provoace depresii, accentuarea formelor de manifestare a unor boli, accelerarea procesului de imbatranire, dificultatea de adaptare la noul statut. Psihologii spun ca este un prag in viata persoanelor in varsta in special, care poate fi totusi trecut. Cheia o reprezinta mentinerea activitatii fizice si intelectuale.

FAMILIA. Daca distanta geografica va permit, apropiati-va de nepoti. Mergeti cu ei in vacanta. Iar una-doua zile pe saptamana iesiti cu ei in parc. Este o buna metoda de a va face noi prieteni, de a va impartasi temerile, de a descoperi noi solutii care sa va scape de singuratate

FITI ACTIVI. Sunt activitati simple si necostisitoare care va pot face un serviciu imens. Pe langa supravegherea nepotilor sau chiar a copiilor unor vecini, puteti sa va ocupati de spatiul verde din fata casei sau a blocului. Nu uitati sa cumparati zilnic ziarul preferat, sa va fixati si sa dati curs intalnirilor saptamanale cu prietenii, sa iesiti la spectacole de teatru, la cinematograf, sa "dezbateti" ceea ce cititi sau vizionati. Jucati sah, remi... Luati in calcul chiar sa invatati o limba straina. Nu neglijati zilele aniversare, sarbatorile religioase, sa faceti cadouri celor dragi. Important e sa fiti activi.