Paguboasa criza de sange

Un mic flacon cu sange daruit din fiinta noastra poate salva viata unui semen batandu-se pe incertul hotar dintre viata si moarte.

Picatura de sange donata cu suflet deschis de un om generos poate sa-l salveze pe un alt om aflat pe masa de operatie in timpul unei interventii chirurgicale disperate pentru a opri o hemoragie digestiva, pentru a coase ficatul rupt in urma unui accident de circulatie, pentru a improspata sangele unui tanar palid precum coala de hartie din pricina unei leucemii.

Din pacate, Institutul National de Hematologie Transfuzionala face zilnic veritabile acrobatii sa trimita pungile cu sange la spitalele care lanseaza cereri de maxima urgenta. Aime Bugner, psiholog la Institutul National de Hematologie si presedinta a Asociatiei Donatorilor Voluntari de Sange, spune ca inca din 1990 s-a instalat criza de sange, care s-a cronicizat facandu-si de cap an de an, ba, mai mult, amplificandu-se cu timpul. La noi, doar 1,7% doneaza sange, cu 3% ne-am echilibra balanta, in timp ce in alte tari, prin actiunea eficienta a propagandei prin mass-media, s-a ajuns la 6% - 8% donatori. E bine de stiut ca este aiurea acel zvon cum ca se exporta sange, fiind interzis in lume importul si exportul de sange. Fiecare tara trebuie sa se gospodareasca singura din punct de vedere al zestrei de sange pentru transfuzii. De altfel, doar doua tari din Europa au acceptul OMS de a livra sange altor tari in caz de calamitati, acestea fiind Elvetia si Danemarca.

Nicaieri in lume nu se plateste vreo suma donatorului pentru sangele donat. Atrasi de plata pentru sange, ar veni sa doneze si persoanele din lumea mai putin civilizata, care ar ascunde niscaiva boli. Tocmai de aceea, s-a convenit peste tot ca donarea de sange trebuie sa fie un act benevol, de omenie, de generozitate.