Psoriazisul vine brusc şi nu mai pleacă

În general, bolile dermatologice sunt considerate nişte maladii mai mult neplăcute decât grave, fără răsunet asupra organismului şi fără urmări importante. Totuşi, psoriazisul, deşi este o boală dermatologică, nu se încadrează deloc în această descriere superficială.

Aceasta este o boală cronică, cu simptome majore, ce afectează profund încrederea în sine, viaţa socială şi profesională a pacientului şi care se asociază cu mai multe afecţiuni grave. Acesta este unul dintre mesajele lansate cu ocazia Zilei Mondiale a Psoriazisului, marcată în fiecare an la 29 octombrie.

Se apreciază că în lume există aproximativ 125 milioane de bolnavi cu psoriazis, respectiv 3% din populaţia globului. Maladia este cronică, cu perioade de înrăutăţire şi remisiune, afectează ambele sexe şi persoa­ne de orice vârstă, inclusiv co­piii sau tinerii. Deşi suferinzii sunt deseori, în mod nedrept, izolaţi de socie­tate din cauza aspectului leziunilor, afec­ţi­u­nea nu este contagioasă. Cauzele bolii nu sunt cunoscute, fiind implicaţi factori genetici (o treime dintre pacienţi au rude cu aceeaşi maladie) şi de mediu. În esenţă, este vorba despre o perturbare a sistemului imunitar (mai concret, a limfocitelor T), care începe să atace celulele pielii. Ca urmare, se produc în exces celule tinere, ce avan­sea­ză accelerat de la ba­ză spre su­pra­faţa pielii (în trei-şase zile, în loc de patru săptămâni, cât du­rează în mod normal procesul de re­înnoire), înainte ca celulele de la suprafaţă să aibă timp să se desprindă. În consecinţă, se formează placarde de piele îngroşată, acoperite cu scuame.

Există unii factori ce de­clan­şea­ză sau în­răutăţesc evoluţia bolii: in­fecţii (în special streptococice şi fun­gice), traumatisme ale pielii (tă­ie­turi, arsuri, zgâ­rieturi, muş­că­turi), stresul, vremea rece şi uscată, fuma­tul şi consumul abuziv de alcool, unele me­di­ca­mente. În 90% dintre ca­zuri boala se manifestă prin formarea de plăci roşii, de câţiva centi­me­tri, re­li­e­fate, bine delimitate, aco­pe­rite cu scua­me albe-sidefii, lo­ca­li­za­te mai frecvent la coa­te, ge­nunchi, scalp, mâini, picioare, zona sa­crală inferioară (dar şi în alte zone), pe o în­tin­dere variabilă. În alte cazuri, apar pete roşii, mai puţin re­li­efate, mai mici, acoperite de scua­me mai sub­ţiri, pe trunchi, membre sau scalp. Aceste situaţii se observă mai ales la tineri şi se instalează brusc, de obicei după o infecţie streptococică. În axilă, in­ghi­nal, sub sâni pot apărea plăci roşii, fără scuame. Pielea devine uscată, cră­pată, cu zone de sângerare, cu sen­za­ţie de arsură, mâncărime, du­rere.

La jumătate dintre pacienţi sunt afectate şi unghiile, care prezintă mici adân­cituri, zone de îngălbenire, sepa­ra­rea de patul unghial etc. La 20%-40% dintre pacienţi apare şi afectarea articulară (artrita psoria­zică). Aceasta este prezentă mai ales la ar­ti­cu­la­ţiile mici ale degetelor, ce devin roşii, dureroase, tumefiate. În fine, în 10% din cazuri pot apărea şi localizări oculare: formarea de plăci la nivelul pleoapelor, conjunctivita sau keratita (inflamaţia conjunctivei, respectiv corneei, foiţe care acoperă glo­bul ocular), precum şi inflamaţii ale polului anterior al ochiului (uveita). De ase­menea, din motive neclare, psoria­zi­sul se asociază mai frecvent cu afec­ţiuni cardiovasculare (risc crescut mai ales la pacienţi cu vârste între 40 şi 50 de ani, cu forme severe de boa­lă), diabet, obezitate, boala Crohn (in­flamaţie intestinală cronică), de­pre­sie. De aceea, bolnavii trebuie să îşi supravegheze atent starea gene­rală de sănătate.

Tratamentul este de specialitate, condus de un medic dermatolog şi trebuie să fie urmat toată viaţa. El include preparate aplicate local (corticosteroizi, retinoizi, analogi ai vitaminei D etc.), fototerapie şi medicamente administrate oral sau injectabil (retinoizi, imunosupresoare, imunomodulatoare etc.).