Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Imagistica medicală prin rezonanţă magnetică (RMN) este utilizată încă din anii '80 pentru a vizualiza ţesuturile moi ale organismului şi, în special, creierul.
Această tehnică medicală se bazează pe activarea nucleilor de hidrogen purtători de molecule de apă prezente în tot corpul. Dar organismul nostru conţine şi numeroşi alţi atomi care pot fi activaţi în acelaşi mod şi, astfel, să furnizeze diferite imagini.
Cercetătorii de la Centrul de Rezonanţă Magnetică Biologică şi Medicală (CRMBM, CNRS - Universitatea Mediteranee) în colaborare cu Spitalul Universitar La Timone din Marsilia şi Centrul de Explorare Metabolică prin RMN au pus la punct o tehnică medicală de imagistică pe bază de sodiu (MRI brain sodium).
La om, acest atom are un rol esenţial în procesele degenerative ale axonului, care constituie fibra nevoasă a neuronului. Axonii sunt principalele linii de transmisie ale sistemului nervos, putând fi asemănate cu cablurile unui calculator. Ceea ce se numeşte nerv reprezintă, de fapt, mai mulţi axoni.
Aceste fenomene apar în numeroase patologii neurologice cum ar fi scleroza în plăci, epilepsia sau boala Alzheimer. De aici s-a născut ideea de a cartografia sodiul în profunzimea axonului şi, apoi, în tot creierul. Simplu, în teorie, dar dificil, în practică. Pentru că sodiul este mult mai sensibil ca hidrogenul (semnalul emis este de 20.000 de ori mai slab). Pentru aceasta, cercetătorii francezi au fost nevoiţi să folosească echipament de ultimă generaţie şi să pună la punct noi protocoale pentru a obţine imagini elocvente.
La ora actuală, în lume sunt cinci centre de cercetare care stăpânesc tehnica RMN cerebral cu sodiu, la om. Este vorba de patru echipe de specialişti americani şi una de germani. Acestora li s-a adăugat recent încă una din Franţa. În viitor, rezonanţa magnetică nucleară cerebrală cu sodiu ar putea permite o înţelegere mai profundă şi mai corectă a complicatelor fenomene proprii bolilor neurologice. De asemenea, ar putea anticipa debutul unui accident vascular cerebral în cazul pacienţilor care prezintă simptome difuze, ce adesea sunt ignorate.
