Spectacolul fascinant din ureche

Unul dintre cele mai fascinante spectacole din corpul omenesc şi din uriaşa natură se întâmplă în urechea omului. Este vorba despre un organ miraculos care asigură atât auzul, cât şi echilibrul. Teribil este şi mecanismul auzului.

Undele sonore - de fapt unde mecanice - ajung în urechea internă şi acolo aceste unde mecanice, sonore, sunt transformate în curenţi neuroelectrici, care ajung în zona auzului din creier. De fapt, noi auzim cu creierul, urechea fiind un intermediar. Dar cât de spectaculos e acest intermediar! Nu-i ajunge această misiune urechii, aşa că ea este responsabilă şi de echilibru. În labirintul urechii interne se află un lichid, o limfă, prin care plutesc nişte cristale mici numite otoliţi.

Prin mişcările corpului, aceste "pietricele" ating culmile labirintului şi corpul se redresează în poziţia de echilibru. Cu atât mai inexplicabilă este lipsa de importanţă cu care, în mod păgubos, omul o acordă urechii. Unii se scobesc aiurea cu ace de siguranţă şi agrafe în urechi pentru a scoate ceara, care este de fapt o transpiraţie a urechii prin care se face curăţenie în ureche.

Se poate sparge astfel timpanul, se pot strica componentele urechii externe. Alţii îşi pun tampoane de vată în urechi pasămite să se ferească de curent. Trecem peste aspectul de ţopie al cocoloaşelor de vată în urechi, dar acest lucru este şi dăunător, fiindcă nu se mai poate elimina secreţia de ceară şi urechea nu se mai aeriseşte.

Astfel, secreţiile rămase acolo se pot infecta. Inexplicabilă e şi plăcerea distrugătoare a unor tineri de a da la maximum muzica în boxe uriaşe atât la discotecă, cât şi la petrecerile particulare, agresându-şi urechea, putând să ajungă la surditate din pricina zgomotelor bubuitoare.

OTITELE
Fără rost este şi băşcălia cu care sunt tratate otitele considerate neplăceri minore. Dar otitele trebuie privite cu seriozitate şi tratate ca atare pentru a nu se ajunge la surditate şi alte grave consecinţe. Explică otitele profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe medicale şi un mare conducător de şcoală în ORL. În aceste zile calde, apar des otite externe din cauza scăldatului în mare, în piscine, în râuri. Otitele externe pot fi provocate şi prin infectarea cu bacterii, de exemplu, cu stafilococul auriu.

Dar otitetele externe pot apărea şi din cauza fungilor, adică a unor ciuperci, care ajung în apă împrăştiate de unii oameni care au această ciupercă. Apar dureri, iritaţii ale timpanului fără ca aceste otite externe să infecteze casa timpanului cu cele trei oscioare: scăriţa, ciocanul şi nicovala. Aceste otite externe se pot lua şi de pe obiectele atinse de oamenii infectaţi sau prin scărpinatul în ureche, ca şi de la coafor.

"SIMT CUŢITE ÎN URECHE"
Aceste otite externe apar brusc, la început prin mâncărime şi apoi printr-o durere sub formă de junghiuri, astfel încât oamenii zic: "Simt cuţite în ureche". Apare apoi secreţia ce se adună în conductul auditiv, dând senzaţia de ureche înfundată.

Otita externă se tratează cu succes dacă omul vine la timp. Primul obiectiv este să fie înlăturată secreţia care constituie un mediu favorabil pentru germeni. ORL-istul înlătură secreţia prin aspiraţie cu aspiratoare şi cu vacuum. În nici un caz nu se folosesc tampoane. În cazul infecţiei cu ciuperca numită candida, secreţia este gri-albicioasă, cu miros rău. Dacă infecţia este cu Aspergilius Niger, secreţia este neagră şi tratamentul este împotriva ciupercii, dar după ce s-a aspirat secreţia câteva zile. În cazul infecţiei cu microbi, secreţia este galbenă mai închis şi după aspiraţia locală, tot local se pun medicamente împotriva microbilor.




INFECŢII
O altă categorie de otite se încadrează în otitele seroase infecţioase. Colecţia de secreţie la început este neinfectată, dar apoi aceste aglomerări de secreţii se infectează în camera timpanului. Legătura între fundul nasului şi ureche se face printr-un canal îngust, care are la capete două pâlnii, casa timpanului şi nasul, acest canal subţire numindu-se Trompa lui Eustache. Acest canal se deschide când înghiţim, când mestecăm, când suflăm nasul şi aerul din nas pătrunde în urechea medie, egalizează presiunile şi aeriseşte urechea.

Cei care au o proastă funcţionare a acestui canal, adică au disfuncţii tubare, suferă pentru că nu pătrunde aerul în ureche, unde se instalează presiune negativă şi apar ţiuituri, înfundări şi dureri. Când decolează avionul sau când aterizează, când mergem pe serpentine ni se înfundă urechea. De aceea trebuie să înghiţim forţat ţinându-ne de nas, astfel că aerul din nas trece în urechea mijlocie şi se egalizează presiunea.

SECREŢIE, INFECŢIE, SURDITATE
Din ce motive se poate bloca Trompa lui Eustache, acest canal subţire ce aeriseşte urechea cu aerul din nas? La copii de vină sunt polipii numiţi vegetaţi adenoide. Cei mici fac infecţii dese şi polipii se inflamează blocând orificiul de intrare în canalul Trompa lui Eustache. Astfel, se acumulează secreţie în ureche şi auzul copilului scade. Otita nu doare la început, dar copilul dă sonorul mai tare la televizor. La început, se dau antibiotice 5-9 zile, în plus se recomandă medicamente antiinflamatoare necortizonice.

Se pun picături în nas, se suflă des nasul sau se aspiră secreţiile, iar uneori se recomandă şi medicamente antialergice. Dacă aceste măsuri nu se aplică la timp, germenii se dezvoltă şi secreţiile găuresc timpanul. Secreţia curge precum mucozităţile, existând şi puroi. Urechea se infectează şi se macină scăriţa, ciocanul şi nicovala. De asemenea, peretele osos este mâncat şi pacientul devine surd. Infecţia poate trece la osul mastoid din spatele urechii, se pot agrava infecţiile cu abcese, atacând şi meningele creierului în mastoiditele cronice.

Dacă au fost distruse oscioarele şi timpanul, după soluţionarea infecţiei, se trece la intervenţie chirurgicală de refacere a timpanului şi a oscioarelor. Există o evoluţie a otitei fără supuraţii, urechea nu curge şi timpanul nu se sparge. Dar secreţiile construiesc nişte punţi de legătură între elementele timpanului.

Timpanul se îngroaşă şi auzul scade în otita scleroadezivă. În aceste cazuri, se fac intervenţii chirurgicale şi se pun proteze auditive. La adult, otitele seroase apar din pricina aerului poluat, a aerului condiţionat şi se ajunge la rinite, care inflamează cornetele din nări. Respiraţia devine grea şi nu ajunge suficient aer în urechea medie prin Trompa lui Eustache, în schimb în ureche ajung microbi.

O respiraţie insuficientă, deci o aerisire insuficientă a urechii, se instalează şi în cazul deviaţiilor de sept, ajungându-se la otita seroasă. Trebuie să se reamintească faptul că picăturile în nas şi spray-urile în nas se folosesc numai 5-7 zile până se desfundă nasul.