Pentru romăni, nici o glandă din organism nu are un răsunet mai mare decăt tiroida. Şi pe bună dreptate, pentru că bolile tiroidiene au fost şi au rămas incă o problemă de sănătate publică in Romănia.

Pentru romăni, nici o glandă din organism nu are un răsunet mai mare decăt tiroida. Şi pe bună dreptate, pentru că bolile tiroidiene au fost şi au rămas incă o problemă de sănătate publică in Romănia.

Â

Multe dintre problemele noastre de sănătate sunt puse pe seama tiroidei şi aceasta, pentru că are un rol-cheie in procesul de creştere şi dezvoltare a organismului. Mai mult, in ţara noastră, a existat o patologie specifică a tiroidei: guşa endemică. De altfel, toate ţările cu lanţuri muntoase, unde există deficit de iod in sol şi apă s-au confruntat cu această maladie. Acum, guşa a rămas o problemă in Romănia doar in zona subcarpartică. Cum funcţionează tiroida şi ce boli poate da ne explică dr Daniel Grigorie, medic primar endocrinolog şi director medical al Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon".

Hormonii

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Iodul este de nelipsit in procesul de "fabricaţie" a celor doi hormoni tiroidieni: triiodotironină (T3) şi tiroxină (T4). Ei ajung in circulaţia sangvină şi acţionează asupra tuturor organelor şi ţesuturilor din organism. Participă la maturizarea sistemului nervos central şi a sistemului osos, influenţează funcţionarea sistemului cardiovascular, digestiv, muscular. Dar producţia hormonilor T3 şi T4 este controlată de un al treilea hormon, TSH, produs de glanda hipofiză. Este suficientă măsurarea TSH-ului pentru a indica o disfuncţie tiroidiană. De altfel, in funcţie de valoarea acestuia sunt cerute investigaţii suplimentare. Astfel, dacă valorile TSH-ului sugerează hipotiroidie, se va măsura hormonul tiroidian T4. Dacă valorile TSH sugerează hipertiroidie, se măsoară hormonul T3. Prevalenţa crescută a maladiilor tiroidiene a pus problema introducerii dozării hormonale (măsurătoarea hormonilor) ca test de screening, la populaţia generală, dar in special la vărsta a treia.

Copilul şi hormonii

Hormonii tiroidieni ne influenţează dezvoltarea incă din viaţa intrauterină. "Numai dacă tiroida funcţionează corect creierul fătului se poate dezvolta firesc. Hormonii contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea optimă a creierului şi după naştere", semnalează dr Daniel Grigorie. Absenţa hormonilor tiroidieni, denumită medical mixedem congenital, are efecte catastrofale asupra dezvoltării cerebrale a nou-născutului. Maladia nu este deloc rară. In Romănia nu există date epidemiologice, dar statisticile internaţionale spun că mixedemul apare la unul din 4.000 de nou-născuţi. Depistarea mixedemului la naştere este deosebit de importantă. Ea nu trebuie să se bazeze pe simptomatologie, căci aceasta poate lipsi sau poate fi ignorată. "In a patra zi de la naştere trebuie să se măsoare hormonul hipofizar TSH. Multe dintre ţările occidentale au introdus această măsurătoare la toţi nou-născuţii, ca metodă de screening. Este un demers esenţial pentru dezvoltarea mintală a unei naţiuni. La noi a fost introdus in căteva maternităţi", ne spune dr Daniel Grigorie. Diagnosticul rapid al acestei maladii este foarte important pentru ca dezvoltarea intelectuală a copilului să fie optimă. In trecut, se considera că tratamentul poate fi administrat in primul an de la naştere. Studii recente arată insă că el trebuie aplicat in primele două săptămăni de viaţă.

Indicii ale mixedemului sunt icterul neonatal prelungit, somnolenţa, ţipătul răguşit, abdomenul proeminent, hrănirea defectuoasă. "Aceste simptome sunt nespecifice şi nu sunt evidente imediat după naştere. Atunci cănd devin evidente, poate fi prea tărziu pentru micuţ. Tocmai de aceea, diagnosticul mixedemului nu trebuie să se bazeze pe semnele clinice, ci pe testul serologic", semnalează dr Daniel Grigorie.

Hipotiroidia

Cănd secreţia de hormoni tiroidieni scade, apare hipotiroidia, cea mai frecventă boală a acestei glande endocrine. Lipsa de iod este prima cauză de hipotiroidie. Maladia afectează femeile de două ori mai mult decăt bărbaţii, indeosebi după vărsta de 60 de ani. "Statisticile au arătat că, după vărsta de 60 de ani, 25% dintre femei au anticorpi antitiroidieni, care sunt markerul acestei boli. Practic, ele vor face hipotiroidism intr-un timp oarecare", explică dr Daniel Grigorie. Tocmai din cauza prevalenţei acestei boli după o anumită vărstă, dozarea hormonală ar trebui să fie un test de screening, cel puţin pentru femei. Dar hipotiroidia poate apărea şi mai devreme, iar femeile cu precădere trebuie să verifice funcţionarea tiroidei, căci hipotiroidismul le poate afecta fertilitatea. Şi gravidele din zonele endemice pot fi in pericol pentru că orice formă de hipotiroidism al mamei are consecinţe grave asupra fătului. Gravida trebuie să aibă in vedere că necesarul de iod creşte in sarcină de la 100-150 micrograme normal zilnic pănă la 200 micrograme.

Hipotiroidia poate fi diagnosticată in diferite stadii, de la hipotiroidie subclinică, fără manifestări, şi pănă la insuficienţă tiroidiană severă (mixedem), insă aceste cazuri sunt rare. Simptomatologia se dezvoltă lent, de-a lungul a luni sau ani de zile: edeme pe pleoape şi dosul măinilor, tegumente aspre şi reci, uscate, intoleranţă la frig, astenie, somnolenţă, probleme de memorie, voce răguşită, păr uscat, care cade uşor. Hipotiroidia poate duce la formarea unei guşe, prin creşterea in volum a glandei. Spre deosebire de nou-născuţi şi copii, adulţii pot beneficia de un tratament eficient, care reglează toate dereglările metabolice, indiferent de severitatea bolii. Tratamentul de substituţie hormonală prespune inlocuirea dozei de hormoni tiroidieni pe care această glandă nu-i mai poate produce. Doar in cazul preexistenţei unei afecţiuni cardiovasculare de tip ischemic, tratamentul de substituţie poate constitui o problemă. "O ischemie coronariană trebuie mai intăi tratată şi abia apoi se va administra tratamentul cu hormoni, dar in doze extrem de mici şi progresiv. Aceasta, pentru că hormonii tiroidieni cresc consumul de oxigen şi pot agrava astfel o ischemie incomplet rezolvată terapeutic, iar pacientul poate face un infarct sau o tulburare de ritm cardiac", explică dr Daniel Grigorie.

Hipertiroidia

Cănd tiroida produce hormoni in exces se declanşează hipertiroidia, şi ea mai frecventă la femei. Manifestările diferă la tineri şi vărstnici. Tinerii cu hipertiroidism au de obicei semne clinice evidente, hormonii in exces activănd la aceştia sistemul nervos. Bolnavii scad in greutate, dar işi păstrează apetitul, ceea ce indică un hipermetabolism. Pot avea palpitaţii, tremur al măinilor, transpiraţie excesivă, insomnii, tegumente calde, umede şi fine. Vărstnicii nu au aceste simptome de hipermetabolism. Hipertiroidia este de obicei diagnosticată la ei in situaţii speciale, precum o tulburare de ritm cardiac sau o insuficienţă cardiacă, ambele fiind consecinţa disfuncţiei tiroidiene. Statisticile arată că 10% dintre tulburările de ritm ale vărstnicului sunt datorate hipertiroidiei. Şi hipertiroidia se tratează medicamentos, pe o perioadă de căteva luni, dar in cele din urmă se recurge la indepărtarea tiroidei, fie prin administrare de iod radioactiv, fie printr-o intervenţie chirurgicală care poartă numele de tiroidectomie subtotală. "Evoluţia hipertiroidiei poate fi imprevizibilă, cu complicaţii grave şi greu de controlat. In schimb, hipotiroidia este mult mai uşor de controlat prin tratamentul de substituţie hormonală. Tocmai de aceea se preferă transformarea hipertiroidiei in hipotiroidie, prin extirparea glandei endocrine", spune dr Daniel Grigorie. Pacienţii fără tiroidă iau tratament de substituţie, care le asigură o viaţă normală. O altă problemă creată de tiroidă, poate mai frecventă in Romănia decăt in alte ţări, este nodulul tiroidian. "In anumite judeţe submontane, 20% din populaţie are tiroida mărită (guşă), cu sau fără noduli. Copiii şi adolescenţii au de obicei tiroida mărită, dar fără noduli. Pe măsura inaintării in vărstă şi in absenţa profilaxiei, tiroida poate dezvolta noduli. Un procent din populaţia adultă prezintă noduli tiroidieni. Micronoduli, care se văd numai la ecografie, au 40% din oameni", ne spune dr Daniel Grigorie. Formaţiunile pot fi maligne sau benigne.

DOZA ZILNICĂ. Organismul uman are nevoie de cantităţi mici de iod, dar aportul trebuie să fie continuu. Doza zilnică recomandată de iod depinde de vărstă. Astfel, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pănă la 4 ani, copiii au nevoie de 50 de micrograme de iod zilnic. Intre 4 şi 7 ani, doza de iod creşte la 90 de micrograme, iar intre 7 şi 12 ani - la 120 de micrograme. Necesarul de iod al adulţilor este de 150 de micrograme zilnic. Pentru prevenirea naşterilor premature, a anomaliilor congenitale şi cretinismului, femeile insărcinate trebuie să consume zilnic 200 de micrograme de iod. Aceeaşi doză este recomandată şi femeilor care alăptează.

SURSE. Sarea iodată este cel mai sigur mijloc de a asigura organismului o doză constantă de iod. Alte surse alimentare de iod sunt algele marine, carnea, fructele şi legumele (din zonele in care solul conţine iod), laptele (dacă animalele au primit sare iodată). "La prepararea alimentelor, conţinutul de iod se micşorează, in special la fierbere. In carne şi peşte, cantitatea de iod scade cu 50%, in legume şi fructe - cu 30%, iar in lapte - cu 25%. Iodul se poate păstra dacă măncarea este pregătită la aburi sau dacă produsele sunt puse direct in apa ce clocoteşte", ne sfătuieşte prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

OBEZITATE. Numeroase persoane supraponderale sau obeze acuză tiroida pentru kilogramele in exces. Insă sub 5% dintre obezii care se adresează endocrinologului au hipotiroidie. Boala endocrină creează o falsă obezitate, ea avănd căteva elemente distinctive. La hipotiroidieni, tegumentele şi mucoasele sunt infiltrate cu substanţe care reţin apa, iar greutatea corporală creşte, dar fără să existe un exces de ţesut adipos. Cel mult, organismul hipotiroidienilor se poate confrunta cu o rezistenţă la slăbit, din cauza metabolismului energetic slăbit. Totuşi, orice persoană supraponderală sau obeză ar trebui să verifice funcţia endocrină.

COPII. Deficitul de hormoni tiroidieni de la naştere, care nu este tratat in prima lună de viaţă, duce la afectări ale creierului ce implică un retard psihic şi un retard al dezvoltării. Un copil de 7 ani va avea inălţimea unuia de 3 ani, va avea proporţii dizarmonice şi un deficit intelectual sever. "Din păcate, la această vărstă nu se mai poate face mare lucru. Dacă hormonii tiroidieni nu există in cantităţi suficiente in anumite momente ale dezvoltării noastre, cănd creierul şi ţesutul osos ar trebui să se formeze, leziunile sunt ireversibile", spune dr Daniel Grigorie.

Tiroida are forma unui fluture ale cărui aripi sunt doi lobi simetrici, aşezaţi de o parte şi de alta a traheei şi uniţi printr-un istm. Glanda face parte din sistemul endocrin şi se situează mai jos de mărul lui Adam, la baza gătului. Ea are dimensiuni mici, căntăreşte mai puţin de 30 de grame in stare normală şi poate fi palpată cu uşurinţă.

EXCEPŢII. Hipertensivii nu au voie să consume sare, cea mai bună sursă de iod. De aceea, ei trebuie să se orienteze spre alte surse de iod pentru a-şi asigura necesarul zilnic. Pentru aceştia, in farmacii sau in magazinele care comercializează suplimente alimentare, există alge marine sub formă de capsule. Pe de altă parte, persoanele care au alergie la iod, cele cu cancer tiroidian nu au voie să consume iod in cantităţile existente in sarea iodată. In asemenea cazuri, medicul curant este cel care stabileşte dieta bolnavului şi interdicţia de a consuma iod.

NODULI. Un nodul mare este vizibil sau poate fi descoperit prin palpare. El apasă pe trahee - şi provoacă greutate in respiraţie - sau pe corzile vocale - şi provoacă disfonie (voce răguşită). Indiferent dacă este benign sau malign, el trebuie indepărtat chirurgical, intrucăt exercită o compresiune. Cănd nodulul este mai mic şi nu este compresiv, problema constă in a stabili dacă este sau nu malign. Există căteva caracteristici care sugerează suspiciunea de cancer: istoricul familial de cancer tiroidian, creşterea rapidă a nodulului, consistenţa dură. Diagnosticul de malignitate vine in urma puncţiei cu ac subţire, o manevră simplă şi nedureroasă.

Tiroida naşte idioţi

Dacă intrebi pe trotuar 10 romăni care este cea mai importantă glandă, comandanta glandelor, toţi 10 vor răspunde tiroida. Deşi, in realitate şefa glandelor, cea care coordonează activitatea tuturor glandelor, este hipofiza. Dar lumea ştie mai mult povestea tiroidei, care se şi vede fiind plasată sub mărul lui Adam şi care se umflă la unii, stărnind remarca "ce guşat este ăsta". Pe de altă parte, hipofiza nici nu prea este cunoscută prin bolile ei, care sunt mai rare şi este şi ascunsă in cap, ea fiind situată undeva la baza creierului. Tiroida, care e totuşi o subalternă a hipofizei, este legată de iod. Cănd tiroida nu are destul iod se umflă şi dă guşă, situaţie care s-a intălnit frecvent in zonele subcarpatice şi de munte ale Romăniei, unde există un important deficit de iod. Situaţia s-a mai rezolvat atunci cănd a fost iodată toată sarea. Studii importante au arătat că dacă in perioada de graviditate femeii insărcinate nu i se dă iod, copiii se nasc cu o importantă scădere a capacităţii intelectuale. Sărăcită in iod, tiroida duce la naşterea de idioţi, de inapoiaţi mintal, coeficientul de inteligenţă situat in jurul cifrei 100 pierzănd căte 10 puncte pe lună. O secreţie in plus sau in minus a tiroidei poate schimba comportamentul oamenilor. Cei cu un minus de secreţie a tiroidei sunt mai blegi, inceţi in judecată şi vorbire, cu o faţă buhăită, adunăndu-se apă in ţesuturi şi parcă mereu adormiţi, imagine accentuată şi de căderea pleoapelor. Reversul medaliei, cănd există un surplus de hormoni tiroidieni, oamenii sunt vioi, găndesc şi vorbesc repede, arată mai slăbănogi, dar asta in faza intăi a bolii, căci avansarea hipertiroidiei ii face agitaţi, neputănd să se fixeze la idei.