Bolile degenerative ale articulatiilor mainilor sunt mai rare decat cele de la picioare. Explicatia pare la mintea cocosului: picioarele sunt obligate sa sustina ditamai greutatea corpului si atunci uzura este mai mare decat la maini, care atarna si eventual poarta niste plase. Profesorul doctor Andrei Firica, seful Clinicii de ortopedie de la Spitalul Colentina, explica afectiunile mainii, specificand ca traumatismele cele mai multe se petrec totusi la maini. E de mentionat ca medicina are alte denumiri pentru membrul superior fata de populatie, care denumeste mana de la umar pana la varful degetelor. Medicina numeste mana doar degetele si portiunea pana la incheietura pumnului. Medicina numeste pumn partea inferioara a oaselor antebratului, deci a oaselor cubitus si radius, pumn este si articulatia pumnului. Aici se concentreaza toate energiile ce actioneaza asupra membrului superior, iar partea inferioara a osului radius este foarte importanta, fiindca preia tensiuni si compresiuni foarte mari. Membrul superior se mai compune din antebrat, cot, din bratul pana la umar si din articulatia umarului, de fapt, cea mai complexa articulatie a corpului omenesc.
Desi mai rare, afectiunile de degenerare cu trecerea anilor se fac totusi simtite si in articulatiile mainilor. De exemplu, in umar se afla un fascicul mare de muschi si ligamente, care trec printr-un spatiu foarte ingust in umar, trec precum prin Cheile Bicazului. Orice muschi, in perioada in care este solicitat, se umfla, se dilata. Cum membrul superior lucreaza tot timpul, muschii si ligamentele ce patrund in zona umarului sunt mai mereu umflate si, prin trecerea timpului, ele se rup sau mor. In cazurile de ruptura a acestor ligamente sau a muschilor se actioneaza chirurgical, fie prin metode de chirurgie clasica, fie prin artroscopie. Dar pana a se recurge la interventiile chirurgicale, se incearca si un tratament medicamentos. In urmatorul articol se va explica fractura din zona pumnului.