Un ministru nefericit

Sa spun de la inceput ca nefericitul este Ritli Ladislau si ca, probabil, multi imi vor reprosa ca exact de nefericirea ministrului ar trebui sa ne ocupam. Dar nefericirea lui e ne­fe­ricirea po­pu­latiei de a carei sanatate a accep­tat sa raspun­­da. Cel de-al 17-lea ministru al Sanatatii este nefericit pentru ca este medic si stie foarte bine ca, fara o finantare normala a sistemului, bolile isi vor face de cap. Pentru ca este pediatru onco­log-hematolog si stie ca nimeni altul ce in­seam­na decesul unui copil bolnav de cancer, deoarece tratamentul i-a fost intrerupt din lipsa de me­dicamente.

Pentru ca, de-a lungul anilor, a ­asistat neputincios cum unii copii cu cancer au sansa de a merge la spitale renumite si chiar de a se vindeca, in timp ce altii se inghesuie pe o jumatate de pat intr-unul dintre cele cateva spitale care mai au sectii de onco­logie. Pentru ca a fost multi ani director de spital si a fost nevoit sa faca rabat de la calitatea actului medical din cauza subfinantarii, a lipsei de personal, de dotare si de medicamente. Pentru ca fost nevoit sa semneze demisii dupa demisii pentru medici si asistente care au parasit tara.

Pentru ca a cunoscut gustul amar al demiterii din functia de director al unei directii de sanatate publica pentru cumplitul episod de la Maternitatea Oradea, finalizat cu decesul a 20 de bebelusi din cauza infectiilor nosocomiale. Pentru ca este confe­rentiar universitar si multi dintre studen­tii sai pe care si i-ar fi dorit colegi fac cariera in clinici celebre din lumea civilizata. Pentru ca a absolvit ca sef de promotie Facultatea de Medicina de la Timisoara si stie ca, in zilele noastre, un tanar cu aceasta performanta n-are nici o sansa in Romania. Pentru ca va fi nevoit sa renunte la unele afaceri prospere si la venituri conside­rabile... Si atunci de ce? Asta n-am inteles de la nefericitul ministru al Sanatatii.