Sa spun de la inceput ca nefericitul este Ritli Ladislau si ca, probabil, multi imi vor reprosa ca exact de nefericirea ministrului ar trebui sa ne ocupam. Dar nefericirea lui e nefericirea populatiei de a carei sanatate a acceptat sa raspunda. Cel de-al 17-lea ministru al Sanatatii este nefericit pentru ca este medic si stie foarte bine ca, fara o finantare normala a sistemului, bolile isi vor face de cap. Pentru ca este pediatru oncolog-hematolog si stie ca nimeni altul ce inseamna decesul unui copil bolnav de cancer, deoarece tratamentul i-a fost intrerupt din lipsa de medicamente.
Pentru ca, de-a lungul anilor, a asistat neputincios cum unii copii cu cancer au sansa de a merge la spitale renumite si chiar de a se vindeca, in timp ce altii se inghesuie pe o jumatate de pat intr-unul dintre cele cateva spitale care mai au sectii de oncologie. Pentru ca a fost multi ani director de spital si a fost nevoit sa faca rabat de la calitatea actului medical din cauza subfinantarii, a lipsei de personal, de dotare si de medicamente. Pentru ca fost nevoit sa semneze demisii dupa demisii pentru medici si asistente care au parasit tara.
Pentru ca a cunoscut gustul amar al demiterii din functia de director al unei directii de sanatate publica pentru cumplitul episod de la Maternitatea Oradea, finalizat cu decesul a 20 de bebelusi din cauza infectiilor nosocomiale. Pentru ca este conferentiar universitar si multi dintre studentii sai pe care si i-ar fi dorit colegi fac cariera in clinici celebre din lumea civilizata. Pentru ca a absolvit ca sef de promotie Facultatea de Medicina de la Timisoara si stie ca, in zilele noastre, un tanar cu aceasta performanta n-are nici o sansa in Romania. Pentru ca va fi nevoit sa renunte la unele afaceri prospere si la venituri considerabile... Si atunci de ce? Asta n-am inteles de la nefericitul ministru al Sanatatii.