Virusul, ciroza, cancerul

Virusul B este la fel de ticălos ca virusul hepatitic C, dar există un atu: medicina a inventat un vaccin împotriva hepatitei cu virus B. Din păcate,  ştiinţa n-a reuşit să realizeze şi un vaccin împotriva virusului C. Deosebit de viclean, virusul C îşi schimbă des structura şi vaccinul nu a putut să-i dea masca de pe faţă. Conform studiilor, în lume există circa 350 de milioane de infectaţi cu virusul B, majoritatea de 70% trăind în Asia. Virusul hepatitic B are potenţial de evoluţie mare şi trece mai repede spre cancer de ficat decât virusul C.

Aproximativ cinci procente dintre bolnavii de hepatită B evoluează spre ciroză, iar după 5 ani, 20% sunt victimele acestei afecţiuni. Şi mai grav este faptul că 15% dintre bolnavii de ciroză provenită din hepatita B fac boală canceroasă de ficat. Cu cât încărcarea cu virusuri B este mai mare şi pe durată mai lungă, cu atât creşte şi riscul de cancer la ficat. Virusul B este de 100 de ori mai contagios decât HIV. La noi, în anul 1994, s-a introdus vaccinarea obli­gatorie a tuturor nou născuţilor împotriva virusului B. De aceea, după acel an, frecvenţa infecţiilor cu B s-a redus la aproape jumătate. Azi, virusul he­pa­titic B nu se mai transmite prin trans­fuzii. E posibilă însă transmi­terea virusului B de la mamă la făt intrauterin, în timpul naşterii sau în perioada de alăptare.

Acest lucru este posibil dacă există o rană la mamă şi la făt, fapt ce permite contactul sângelui celor doi. Blestemul injectării drogurilor în venă este calea infectării cu virusul B dar şi cu virusul C. Tatuajele, montarea de inele mă­resc şi ele riscul infectării cu B. Sexul, mai ales actul sexual cu parteneri în­tâmplători, este iar o cale de îm­bol­nă­vire cu hepatita B. Spre deosebire de virusul C, virusul hepatitic B se transmite şi prin salivă, spermă, la­crimi. Virusul B are componente nu­mi­te antigeni, iar organismul se apără cu anticorpi.

Prezenţa anticorpilor anti B arată că organismul bolnavului se luptă. Oricum, imunitatea or­ga­nis­mului este cea mai eficientă armă contra virusului, mai puternică decât orice medicament. Antigenul de su­pra­faţă AgHBs se află pe suprafaţa vi­rusului şi apare în primele 2-3 săp­tămâni de la infectare cu virusul B. El este ca o anvelopă, acoperind virusul şi aflat în sânge. Acest antigen stâr­neşte anticorpii AcHBs care neutrali­zează anvelopa virusului care nu mai cir­culă prin sânge. În consecinţă, vi­ru­sul nu se mai înmulţeşte. Dacă la unii pacienţi se găseşte antigenul AgHBs peste 6 luni înseamnă că omul are hepatită cronică B.