Vitamina D, cunoscută și sub numele de „vitamina soarelui”, poate fi produsă de corp, după expunerea moderată la soare, sau poate fi asimilată din mâncare și suplimente alimentare. Aportul de vitamina D este important pentru absorbția calciului și fosforului în organism, pentru menținerea sănătății oaselor și a dinților. Mai multe studii au asociat-o cu o protecție ridicată în boli cronice degenerative precum cancerul, diabetul sau scleroza multiplă.
Vitamina D are multiple roluri în organism: ajută la menținerea unui sistem imunitar sănătos, reglează nivelurile de insulină, susține funcționarea plămânilor și a aparatului circulator. În ciuda numelui ei, vitamina D este considerată un hormon, pentru că organismul este capabil să o producă, sub efectul razelor de soare, în timp ce vitaminele propriu-zise sunt de fapt niște nutrienți care nu pot f i sintetizați de organism și trebuie asimilați din alimente sau suplimente. Medicii estimează că expunerea la soare timp de 5-10 minute, de două-trei ori pe săptămână, îi permite organismului să producă suficientă vitamina D. Însă vitamina D are o „viață scurtă”. Ea rămâne în organism numai aproximativ două săptămâni. Iarna, în special, stocurile de vitamina D se epuizează. Cele mai bogate surse naturale de vitamina D sunt: somonul, macroul, tonul, sardinele, gălbenuşul de ou, ficatul de vită, cerealele, nucile, merele, lactatele etc. Atunci când există o carență majoră de vitamina D și alimentația nu oferă suficiente resurse, se poate apela la suplimentele cu vitamina D2 sau D3.
Dr. Alexandra Parițoiu,
medic de familie