"Cînd voi nu veţi mai fi, eu ce-o să fac?"

Cînd Dan a auzit că, în China, viaţa i-ar putea da încă o şansă, a început să-şi povestească amintirile. Îşi amintea fiecare detaliu, deşi astea se întîmplau parcă tare demult, mai ales că timpul trece cumplit de greu cînd numai gîndurile se mai pot mişca. Avea atunci 14 ani, acum are 26.

Cînd Dan a auzit că, în China, viaţa i-ar putea da încă o şansă, a început să-şi povestească amintirile. Cele din vremurile în care alerga cu mingea la picior driblîndu-şi prietenii sau cum zbura înarmat cu paleta de badminton după fluturaşul cel alb, cum ţopăia de zor în jurul mesei de ping-pong în ritmul pocănitului sec al mingiuţei de plastic sau cum alerga pe teren cu mingea la mînă, plonjînd dureros de pe marginea semicercului.

Îşi amintea fiecare detaliu, deşi astea se întîmplau parcă tare demult, mai ales că timpul trece cumplit de greu cînd numai gîndurile se mai pot mişca. Avea atunci 14 ani, acum are 26.

Începuse aşadar să viseze cu ochii deschişi cum Dunărea îl încolăcea prietenos, răcorindu-l...

PÎNĂ-NTR-O ZI! Era în clasa a opta, la sfîrşit, învăţa pentru examenul de admitere. În apartamentul de la etajul patru al blocului din Zimnicea, aerul devenise fierbinte, aşa că a lăsat cărţile la o parte şi, în ciuda zăpuşelii, a pornit în pas vioi spre Dunăre. "Eram nerăbdător", povesteşte el, "pentru că nu mai fusesem acolo de cîteva săptămîni. Am ajuns, am intrat puţin în apă, după care m-am tolănit pe nisipul fierbinte. După ceva timp m-am hotărît să intru din nou în apă. Aproape de mine, malul era surpat (un loc propice pentru sărituri). Ştiind că apa era destul de adîncă în zona aceea, mi-am luat avînt şi am sărit. Se pare ca elanul nu a fost destul de mare şi apa nu atît de adîncă pe cît credeam..." A încercat să iasă la suprafaţă, dar corpul nu-l mai asculta, aşa că a rămas pe fundul apei, aşteptînd să moară. Prietenii care-au intrat să-l caute l-au găsit cînd au călcat pe el. Era deja paralizat de la gît în jos, mai exact din zona cervicală V 4-5.

DESPRE CHINA. "Acum doi ani am aflat de China", ne-a povestit mama lui, Doina. "Am luat legătura cu Spitalul Xishan şi, după ce a studiat actele medicale, medicul Huang Hongyun ne-a răspuns că Dan ar avea şanse de recuperare în urma transplantului. Însă o dată cu invitaţia ne-a trimis şi o listă de riscuri... Putea să se întîmple ce-i mai rău în timpul intervenţiei... Eu nu am putut semna, însă Dan nici nu a vrut să audă. Mi-a spus: «Mamă! Asta este şansa mea, trebuie să o fac!». Ne-am chinuit foarte mult să adunăm banii, dar pînă la urmă am reuşit datorită multor oameni de suflet. Ne-a ajutat mult şi domnul Becali. Le mulţumesc tuturor!"

După operaţie, rezultatele nu au fost spectaculoase – cel puţin nu pentru un privitor din afară. Dan a început să-şi mişte cu greu o mînă, are o mai mare stabilitate în scaunul de pe care înainte, chiar după accident, "curgea ca un cearşaf", transpiră mult – semn că în corpul lui se petrec nişte schimbări. "Cînd îţi fac invitaţia, nimeni nu-ţi promite nimic, spun doar că există şanse. Oricum nu este suficientă o singură intervenţie, mai ales la cei cu astfel de accidente", ne-a explicat Doina Biţă. "Dar am văzut la clinică un olandez, care, atunci cînd a venit, era paralizat de la brîu în jos şi după trei săptămîni mergea."

Citește pe Antena3.ro

Incredibila poveste a românului de pe lista MOST WANTED, fugit în SUA cu pașaport fals. Locuia într-un apartament de 5.000$ pe lună

"MĂCAR MÎINILE!" După intervenţie, Dan trebuia să facă intens recuperare medicală, însă, în lipsa banilor necesari, a făcut doar acasă, pe cele două aparate pe care le are. "Tatăl lui este profesor de educaţie fizică. Şi-a cumpărat tot felul de cărţi de kinetoterapie, dar tot nu poate face recuperarea care se face într-un centru specializat. Avem un verticalizator pe care ni l-au luat fetele de pe forumul DC (despre copii – n.r.)", ne povesteşte recunoscătoare mama lui Dan. "Am avut şi o bicicletă pasivă de 135 de euro, dar s-a stricat după trei luni. O bicicletă foarte bună e şi foarte scumpă – 2.950 de euro. Una din aceea i-ar fi de mare folos, că e bună şi pentru braţe… dacă ar putea cineva să ne ajute cu o astfel de bicicletă… şi mai avem un scripete pe care l-a făcut soţul meu din ce-a avut."

Din cîte ne-a povestit Doina, Dan nu are unde să facă recuperare în Zimnicea şi nici în Alexandria. "Am vrea să mergem undeva la un centru particular, dar nu reuşim să ne ajungem cu banii. Nu că ar fi foarte scump tratamentul, dar pe lîngă el ne trebuie şi cazare. În Cîmpina, în Bucureşti, oriunde. Am auzit că la Panduri s-a deschis un centru foarte modern. Acolo ar învăţa şi soţul ce să facă şi apoi ar lucra acasă cu Dan. La stat… aştepţi juma’ de an să se elibereze un loc şi tot acolo ajungi ca bani." Din cîte s-au interesat, o lună de tratament plus chirie, plus curent, gaze, întreţinere, i-ar ajunge cam la 1.000 de euro, bani pe care nu-i au.

Dan, deşi e imobilizat de la gît în jos, nu se plînge şi nu iroseşte nici un pic viaţa. Reuşeşete să readucă zîmbetul pe buzele prietenilor suferinzi din dragoste şi să îi ridice moralul mamei, care uneori e doborîtă de tristeţe. Prietenii nu l-au părăsit, îl duc la aniversări, la meciuri, la iarbă verde… Singura lui spaimă este că la un moment dat va rămîne singur. "Ce o să mă fac eu cînd voi n-o să mai fiţi?", i-a spus Dan mamei sale în China, "măcar mîinile să mi le refac, să nu mai fiu dependent în totalitate…".

Ajutor

Dacă doriţi şi-l puteţi ajuta pe Dan, fie cu o bicicletă pasivă, fie cu bani pentru a putea face recuperare medicală într-un centru specializat, Doina Biţă, mama lui, poate fi contactată la telefon 0749052857, iar pentru Dan sînt deschise la Raiffeisen Bank, sucursala Zimnicea, următoarele conturi: