Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prietenia nu e intotdeauna un vehicul de lux, o limuzină care iţi ia ochii prin strălucire şi motor voinic. Prietenia intotdeauna nu este o maşină elegantă care circulă numai pe autostrăzi cu asfalt intins ca untul pe păine şi fără nici un firicel de praf. Uneori prietenia circulă căznit şi in vehiculele de transport in comun, circulă intr-un troleibuz deşelat cu viteze blegi care inaintează anevoie pe un drum cu hărtoape săpate de certurile intre prieteni. Nu e numai linişte in prietenie şi poate e bine să mai sară şi scăntei ca să nu moţăie prietenia, ştiut fiind că după niscaivai scandaluri, la reimpăcare, prietenia e mai sprintenă şi mai caldă. Uneori prietenii se ceartă şi-şi poartă ranchiună reciprocă toată viaţa. Alţii se infurie, ii toarnă o salată in cap prietenului, dar apoi le trece mănia şi se stingăndu-se ca tăciunele aruncat in apă. Iată căteva prietenii neliniştite care au trecut de la apa blăndă la apa urcată la punct de fierbere. Iată căteva poveşti de prietenii zbuciumate şi iar afectuoase, şi iar in explozie, şi iar calme. Strănsă era prietenia intre Victor Piţurcă şi fraţii Giovani şi Victor Becali. Bărbaţi deştepţi, cu prea plin de personalitate, dar şi cu orgoliu "agabaritic". Işi petreceau ore intregi impreună, mai in fiecare zi. Pănă cănd se bărfeşte că Piţurcă le-ar fi spus ceva de genul - voi vă pricepeţi mai mult ca machedonii la brănză şi mai puţin la fotbal. Au sărit din ţăţăni nervii, zburau vorbele grele ca schijele de obuz şi prietenia la toartă dintre antrenor şi impresari s-a făcut ţăndări. Nu şi-au vorbit ani de zile, au intors privirea cănd se mai intersectau prin viaţă şi părea că nimic nu va putea lipi cioburile prieteniei sparte, reintregind relaţia. Dar timpul a mai netezit tăişurile cioburilor şi acum Victor Piţurcă, antrenorul naţionalei, şi cei mai importanţi impresari, Giovani şi Victor Becali, stau iarăşi alături la meciuri şi mai intind şuete prieteneşti.
O splendidă relaţie s-a sudat de-a lungul anilor, de-a lungul extraordinarelor filme făcute impreună intre Sergiu Nicolaescu şi Amza Pellea. Se destăinuia marele regizor că pentru el Amza este actorul aproape-aproape perfect. Se inţelegeau din priviri, aveau o prietenie temeinică ca intre doi bărbaţi plini de haruri. O singură dată a părăit legătura dintre ei, riscănd să se destrame. Se filma pe vărful Bucegilor şi Amza venise obosit, manifestăndu-şi nemulţumirea că la cabană nu va dormi singur in cameră. Şi-a spus cu glas răstit nemulţumirea, a ameninţat că nu participă la filmări, iar prietenul de-o viaţă, Nicolaescu, s-a enervat şi el, spunăndu-i că e liber să se ducă să doarmă la hoteluri in Sinaia. Amza s-a dus pănă la o margine de stăncă, a privit spre hăuri, s-a recules, şi-a redobăndit calmul şi s-a intors la Sergiu Nicolaescu cu replica: "Comandă «Motor!» şi hai să incepem filmarea".
Alte furtuni care au răvăşit prietenii intre mari personalităţi in articolul de săptămăna viitoare.
