Creion de actor

Actorii isi pun in infaptuire meseria cu ajutorul unui instrument, pe care-l inalta in zbor delicat de fluture, care este cuvantul. Cartitorii chiar ii acuza pe actori ca lucreaza cu vorbele altora, cu "ale dramaturgilor cuvinte". Pisma rautacioasa, fiindca a ajunge un important actor trebuie sa ai de la ceruri si inteligenta si simtire. Nu pe toate drumurile se intalnesc insa actori care sa nazuiasca si spre pagina scriitorului. Mai rar, actorii pun mana pe condei si in miez de noapte, dupa ce s-a tras cortina spectacolului in care au fost regi sau barmani, scriu literatura. Una dintre uriasele actrite ale Romaniei care s-a incumetat sa scrie scenarii este Draga Olteanu Matei. Si nu scenarii oarecare, ci un scenariu dupa scriitura unui condei celebru, Sadoveanu. Lizuca, fetita sensibila din Dumbrava Minunata, a devenit visarea de scriitoare pentru film a indragitei actrite Draga Olteanu Matei. Capitaneasa setoasa sa conduca totul, cu gura mare si buruienoasa, clevetitoare, din Gaitele, rol magistral jucat de Draga Olteanu Matei, a devenit sufletul cald, romantic si sensibil care a transpus pentru ecran Dumbrava Minunata. Toata viata, Draga Olteanu Matei a privit in sus, a vrut sa iasa totul din ce in ce mai bine. Si acum, dupa atatia ani de cand a rulat filmul Dumbrava Minunata, ofteaza dezamagita ca regizorul a stricat scriitura ei, a facut croitorie pe scenariu si tot fiorul de suflet a fost pipernicit de un regizor cu apucaturi functionaresti. Mult trudise Draga Olteanu Matei la scenariul cu Lizuca. Nu numai text iesise din harul ei, dar si desene. Povestirea se invecina cu savuroase desene ale fetitei, ale fidelului catel Patrocle si ale lumii de basm din sufletul Dumbravei Minunate. Cu sfiala a intrat ca intr-un templu in casa familiei Sadoveanu. Conu’ Mihai se inaltase la ceruri, dar soata Profira si restul familiei ramasesera sa judece orice incercare de adaptare a paginilor sadoveniene. Le-a citit scenariul Draga Olteanu si familia Sadoveanu s-a aratat incantata, iar a doua zi, Profira Sadoveanu i-a trimis vorba ca o imbratiseaza pentru paginile dedicate. Dar mare i-a fost tristetea maestrei scenei si ecranului, Draga, cand a vazut ca filmul dupa scenariul ei stricase tot textul. Si acum, la atata amar de vreme, ofteaza.

Un alt actor spirit ascutit si iscoditor, o minte laser - l-am numit pe Mircea Diaconu - s-a incumetat sa scrie carti si literatura lui a ajuns la sufletul publicului. Mi-a destainuit ca la inceputurile meseriei locuia cu chirie intr-o camaruta la mansarda, vizavi de Teatrul Bulandra. Si, dupa ce se stingeau luminile in teatru, si el se dezbraca de rolul interpretat pe scena, urca in chilia lui si-si scria gandurile pe un caiet de dictando. Aceste randuri erau primele lui incercari de literatura. Intr-o noapte, dupa doua pagini de dictando umplute cu scrisul lui, l-a lasat in pana creionul. Si a iesit cu disperare pe strazile pustii ale noptii bucurestene sa ceara un creion cuiva. Umbla patimas precum fumatorii inraiti care, ramasi noaptea fara Carpati, ies sa ceara marcar un chistoc trecatorilor. Numai ca el cerea o bucatica de creion, nu un centimetru de tigara. Nici tipenie de om in miez de noapte, norocul lui Mircea Diaconu este ca a intalnit un militian care patrula si care i-a dat un "chistoc" de creion cu care si-a continuat scrisul in camaruta de la cucurigu, de langa pod, dar aproape de cer.