Generalul doctor Ioan Sarbu: "Ma frigea sufletul de dor de acasa!"

"Cand ii sarut mana mamei si vad cat e de intarita si batatorita de munca, imi dau seama ca nu voi uita niciodata ca printii mei s-au sculat totdeauna flamanzi de la masa ca eu sa am cat de cat ce manca. Iar cand prin comuna mea intalnesc oameni cunoscuti si le citesc bucuria de a ma revedea, imi dau seama ca niciodata nu trebuie sa uit locurile de unde am plecat".
Generalul Ioan Sarbu, doctor in medicina, conf. univ. comandantul Spitalului Clinic de Urgenta Militar Central, seful Clinicii de Implantologie. Vorbele de mai sus chiar au prins viata. Generalul Ioan Sarbu a ridicat in comuna lui Piscuri de pe meleagurile Gorjului un monument al recunostintei pentru locurile si oamenii de unde a pornit spre PISCURILE VIETII. La inaugurarea monumentului de suflet a adus renumiti artisti, care au cantat si dansat in curtea bisericii, fericindu-i pe satenii care doar auzisera de numele lor. La dezvelirea monumentului a venit si un batalion al celebrilor "Scorpioni rosii", care a dat onorul, au fost de fata si Mitropolitul Teofan si toti consatenii, "care toti au avut o particica de rol in formarea mea ca om".

Generalul Ioan Sarbu a trebuit sa se angajeze strungar ca sa se intretina la liceul seral. "Ma ardea spanul pe piept, dar cel mai rau imi parea cand zbura cate o farama de metal fierbinte si innegrea paginile cartilor de scoala asezate pe strung". In Spitalul Militar, unde a fost subofiter sanitar o vreme, a locuit si a fost ajutat de oameni cu inima mare care l-au sprijinit in visele lui de a ajunge cineva. A facut facultatea si a luat la toate examenele numai 10. N-a zbarcit-o niciodata cu vreun 9, si a fost in premiera seful de promotie pe tara al Facultatilor de Medicina, prima data liderul de promotie fiind un student militar. Generalul Ioan Sarbu este membru al Academiei Americane de Implantologie, a fost decan al Facultatii de Medicina Militara si a scris tratate de capatai in stiinta implantologiei. "M-am condus dupa fraza teribila a lui Tutuea: «Visele dau tarie visatorului», iar pe tratatul meu de implantologie am scris un motto gandit de mine: N-am sa ajung pe culmi! Se poate… Dar ceea ce am sa ajung am sa ajung prin mine!" Generalul Ioan Sarbu a castigat o bursa dupa terminarea facultatii si a ucenicit cateva luni la New York la Clinica condusa de prof. Leonard Linckow, parintele implantologiei americane. Dupa doua saptamani, celebrul prof. Linckow l-a luat pe romanul Ioan Sarbu sa-i fie mana a doua intr-o operatie. Dupa incheierea interventiei de implanturi, a chemat toata clinica sa le spuna ceva: "Aoleu, oi fi avut vreo stangacie?!", se ingrijora Ioan Sarbu. Si in fata tuturor cadrelor universitare de la Universitatea din New York, profesorul Linckow a spus: "Astazi, operand cu John, am simtit ca am patru maini". Dupa cateva luni, celebrul prof. Linckow i-a propus lui Ioan Sarbu sa ramana la el in clinica, asigurandu-i o cariera de exceptie si bani multi. Ioan Sarbu l-a privit in ochi si i-a spus: "Sunt fericit ca v-ati gandit la mine, dar va rog sa nu va suparati, eu ma intorc acasa". "Mi-era dor de ma frigea sufletul de acasa. Imi venea sa sar si sa inot peste ocean, nu-mi mai trebuia nimic, nici bani, nici celebritate, voiam acasa, la romanii mei". Prof. Linckow i-a spus: "Umblau in genunchi francezi, englezii care au facut specializare in clinica mea, se rugau sa-i opresc sa ramana in colectivul meu, iar tu vrei sa te intorci acasa. Te respect si te admir". Si pentru intaia data marele om de stiinta american Linckow l-a condus pe aeroport pe unul dintre cei carora le-a impartasit din stiinta implantologiei. Si generalul Ioan Sarbu s-a intors acasa. "Eu am copilarit cu codrul, cu gazele, cu satenii mei cu palmele tari de munca precum lemnul. Nu voi putea uita niciodata toate astea."