Surplusul de greutate la copii tinde să devină una dintre marile probleme ale secolului 21. În mod normal un copil de trei ani cântăreşte 15 kilograme. Medicii germani din Ulm s-au trezit la spital cu un băieţel care cântarea peste 40 de kilograme la nici trei ani împliniţi.
Medicii recunosc că, din întâmplare, după foarte multe investigaţii amănunţite, au descoperit o mutaţie hormonală care a stat la baza acestui surplus de greutate. “Copilul nu se sătura niciodata. Mânca fără încetare şi ajunsese la triplul greutăţii sale normale, ceea ce îi punea în pericol viaţa. Medicii au constatat că băieţelul se născuse cu hormonul de saturaţie inactiv. Profesorul Marin Wabitsch a confirmat pentru New England Journal of Medicine că tratamentul băieţelului constă în administrarea orală a unei forme obţinute artificial a hormonului leptină. “De la începutul tratamentului, copilul mănâncă mai puţin şi a început să slăbească”, a declarat Wabitsch, pentru sursa citată.
Spitalul Universitar din Ulm vorbeşte despre “o nouă boală”, însă experţii de la Asociaţia Germană pentru Medicină Internă (DGIM) rămân precauţi. “Este o mutaţie extrem de rară. Descoperirile de la Ulm sunt deosebit de interesante şi de mare calitate, însă, din punct de vedere clinic, mutaţia găsită este o raritate absolută. Probabilitatea ca prin această descoperire să combatem obezitatea la alţi copii este foarte scăzută. Modul de funcţionare a hormonului leptină este cunoscută de peste 20 de ani”, consideră Petra Maria Schumm-Draeger, citată de agenţia DPA. Medicii din Ulm o contrazic şi susţin că există o cantitate suficientă a leptinei, doar că mutaţia împiedică activarea lor. “Informaţia nu ajungea la creier. Corpului i se dădea senzaţia lipsei de leptină, adică de saturaţia, dar noi nu ne puteam da seama, fiindcă măsurătorile concentraţiei din sânge dădeau rezultate normale. Am solicitat aprobarea părinţilor şi a comisiei de etică din cadrul Clinicii Universitare din Ulm şi am testatat o formă de leptină obţinută artificial. După doar câteva zile, efectele au devenit vizibile. Nu este un caz singular. Avem de-a face şi cu alte cazuri, cu acelaşi diagnostic, dar vârste diferite”, a concluzionat profesorul Marin Wabitsch.