Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un sondaj din 2023 sugerează că misofonia este mai răspândită decât se credea anterior, iar cercetările din Europa sugerează că această afecțiune împărtășește genele cu anxietatea, depresia și PTSD.
Psihiatrul de la Universitatea din Amsterdam Dirk Smit și colegii săi au analizat datele genetice din Consorțiul pentru genomică psihiatrică, din UK Biobank și bazele de date 23andMe, și au descoperit că persoanele care s-au identificat ca având misofonie au avut mai multe șanse de a avea gene asociate cu tulburări psihiatrice, precum și cu tinitus.
Legătura dintre misofonie și PTSD, depresie și anxietate
Pacienții cu tinitus – un țiuit persistent și strident în urechi – au, de asemenea, mai multe șanse de a avea simptome psihologice de depresie și anxietate.
„A existat și o suprapunere cu genetica PTSD. Aceasta înseamnă că genele care dau o sensibilitate la PTSD cresc, de asemenea, probabilitatea de misofonie, și asta ar putea indica un sistem neurobiologic comun care le afectează pe ambele. Asta ar putea sugera că tehnicile de tratament utilizate pentru PTSD ar putea fi utilizate și pentru misofonie””, a spus Smit.
Acest lucru nu înseamnă că misofonia și aceste alte afecțiuni au în mod necesar mecanisme comune, doar că unii dintre factorii de risc genetici pot fi similari.
Cercetările anterioare au descoperit că persoanele care suferă de misofonie au mai multe șanse să-și internalizeze suferința. Smit și cercetările echipei, publicate în 2023, au susținut acest lucru, arătând legături puternice cu trăsături de personalitate, cum ar fi îngrijorarea, vinovăția, singurătatea și nevrotismul.
Răspunsurile la un sunet declanșator pot varia de la iritare și furie până la stres, care interferează cu viața de zi cu zi.
Citește pe Antena3.ro
„S-a susținut că misofonia se bazează pe sentimentele de vinovăție față de iritația și mânia evocate, mai degrabă decât expresiile comportamentale ale furiei în sine care provoacă suferința”, scriu Smit și echipa.
Persoanele cu tulburare din spectrul autist (ASD) au avut mai puține șanse de a experimenta misofonie. Acest lucru a fost neașteptat, deoarece cei cu ASD au o toleranță scăzută la sunete.
„Rezultatele noastre sugerează că misofonia și ASD sunt tulburări relativ independente în ceea ce privește variația genomică”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
Relația cu emoțiile negative
„Se ridică posibilitatea ca alte forme de misofonie să existe, una care este în mare parte determinată de condiționarea furiei sau a altor emoții negative pentru a declanșa sunete specifice moderate de trăsături de personalitate”.
Răspunsurile la un sunet declanșator pot varia de la iritare și furie până la stres, care interferează cu viața de zi cu zi.
Smit și colegii avertizează că datele lor sunt în mare parte europene, astfel încât aceleași legături s-ar putea să nu apară în diferite populații. În plus, misofonia nu a fost diagnosticată din punct de vedere medical în mostrele lor de date, ci doar auto-raportată, ceea ce poate, de asemenea, denatura rezultatele.
Dar studiul lor oferă indicii despre unde s-ar putea concentra cercetările suplimentare pentru a găsi mecanismul biologic din spatele misofoniei.
Această cercetare a fost publicată în Frontiers in Neuroscience și citată de sciencealert.com.
