Mos Nicolae - Cand toti suntem iar copii

Fabrica de bolnavi

Diabeticii sunt bolnavi incurabili. Si suferinzii de cancer la fel. Si diabeticii, si suferinzii de cancer au dreptul la viata. Dar sunt tratati cu dispret in ce le-a mai ramas din conditia umana. Diabeticilor li s-a promis ca va fi intocmit un registru, deoarece - dupa cum spunea domnul ministru - unii ar lua mai multe medicamente si asa s-ar explica de ce acestea nu ajung. Li s-a mai promis o verificare a licitatiei de catre o comisie de audit si ca la sfarsitul acestei luni va sti toata lumea cum se risipesc banii publici si de ce la noi pretul insulinei e cel mai mare din Europa. Promisiuni facute prin august. Suntem in decembrie si-i la fel ca-n august. Cativa suferinzi de cancer au iesit in presa spre a fi vazuti si mai ales auziti. Multi n-au rezistat nici sa-i vada, nici sa-i auda. Si-au aratat mainile umflate precum painile bine dospite, chipurile ofilite, capetele chelite din cauza tratamentelor severe si a lipsei medicamentelor de sustinere. Au nevoie de medicamente care sa le mai atenueze din efectele citostaticelor. Au nevoie de medici si sectii de oncologie unde sa fie ingrijiti. Au nevoie de spatii unde sa fie dusi cand le suna ceasul si cei din jur dau din colt in colt, in timp ce durerile ii mistuie incet, profund si sigur. Caci blestemata de celula canceroasa n-are odihna, lucreaza zi si noapte. S-a pus iarna. Si prin subsolurile spitalelor se adapostesc boschetarii invinetiti de frig si alcool. Isi dezmortesc trupul, si-l primenesc de voie-de nevoie si isi astampara foamea cu o farfurie de mancare calda. Stau ce stau si apoi o iau din loc. Dar sunt adusi altii. In valuri, pana la primavara. Dar ministrul n-are nici o durere de cap. E imun la suferintele fizice. Are insa o obsesie. Pachetul de legi care, in opinia exclusiva a domniei sale, ar reforma sistemul de sanatate. O obsesie, aidoma unei tumori maligne ce otraveste sistemul si pune pe frontispiciul ministerului pe care-l patroneaza o nefasta inscriptie: "Fabrica de bolnavi".