|
|
Metamorfoze
Etapa a doua, intre 1869 si 1948, este cea in care invatamantul superior medical a functionat sub forma Facultatii de Medicina din Bucuresti, atasata Universitatii. S-au perindat pe la catedrele facultatii profesori marcanti precum: Gheorghe Marinescu (1863-1938), neurolog, Ioan Cantacuzino, bacteriolog si imunolog, chirurgul si inovatorul in domeniul rahianesteziei Thoma Ionescu (1860-1926). In 1873 se sustin primele teze de doctorat la Facultatea de Medicina din Bucuresti. Pana in 1888 se sustine, in paralel cu tezele de doctorat, un numar de 19 diplome de licenta in medicina. Incepand cu anul universitar 1885, nu se mai admit in facultate studenti fara bacalaureat, asa cum se proceda inainte, iar dupa 1888, absolventii facultatii trebuie sa sustina o teza de doctorat, obtinand astfel titlul de doctor in medicina si chirurgie.Epoca de creatie stiintifica in medicina romaneasca incepe in jurul anului 1887, cand trei medici care se afirmasera in medicina europeana au fost adusi ca profesori la conducerea unor catedre principale ale Facultatii de Medicina din Bucuresti: Victor Babes (1854-1926), Gheorghe Asachi (1855-1899) si Nicolae Kalinderu (1832-1902). "Venirea lor la Bucuresti a fost considerata un moment de cotitura in medicina romaneasca. Este un moment in care medicii nu se ocupa numai de invatamant, de practica medicala, de organizarea sanitara, ci si de cercetarea stiintifica originala", spune prof. univ. dr. Nicolae Marcu.
Generatia de aur
Perioada interbelica a fost si ea una stralucita, in care alti savanti completeaza corpul profesoral al Facultatii de Medicina: Ion Nanu Muscel clinician; Anibal Theohari creatorul terapeuticii experimentale si al balneologiei; Ernest Juvara inovator in tehnica chirurgicala si instrumentala; Alexandru Obregia care a ilustrat stiinta psihiatriei; Mina Minovici creatorul si organizatorul stiintific al medicinei legale in Romania; Francisc Rainer erudit anatomist si antropolog; Constantin I. Parhon promotor al endocrinologiei si al biochimiei; Dimitrie Bagdasar fondatorul scolii de neurochirurgie.
Citește pe Antena3.ro
|
SEDII. La inceputuri, Scoala Nationala de Medicina si Farmacie isi avea sediul la Spitalul Militar din Bucuresti, o cladire in incinta Manastirii Mihai Voda, daramata de Nicolae Ceausescu. Spitalul Militar avea cateva incaperi destinate predarii, dar invatamantul clinic avea prioritate. Apoi, Scoala se structureaza pe catedre si ia statutul de facultate, locatia fiind in actualul sediu al Universitatii Bucuresti. Abia in 1902 a fost inaugurat Palatul Facultatii de Medicina actuala Universitate "Carol Davila" , realizat in stil neoclasic, dupa schitele unui arhitect elvetian. In 1904 a fost asezata in fata Universitatii statuia lui Carol Davila, opera a sculptorului Carol Storck.
|
REPERE
|
PRIMUL MEDIC. In Romania existau pana la 1857 foarte putini medici, iar dintre acestia cei mai multi erau ardeleni. Primul medic roman, Ioan Molnar, a fost oftalmolog, denumit de colegii de breasla "Princepsul". El a studiat la Viena si a avut un mare rol istoric, nu atat ca medic, ci pentru ca s-a implicat in invatamantul romanesc, in probleme de educatie a taranilor. Este autorul unor dictionare roman-german, roman-maghiar. Desi nu a avut scrieri de medicina, pentru ca nu a avut un public care sa-l citeasca, era un oftalmolog renumit, invitat sa opereze la Viena.
FEMEIE-MEDIC. Elizabeth Garrett Anderson (1836-1916) a fost prima femeie din istorie recunoscuta oficial ca medic. In 1866, ea a fondat la Londra un spital numai pentru femei. Ulterior, spitalul a luat numele "Elizabeth Garrett Anderson", denumire pe care si-o pastreaza si astazi.
OFTALMOLOG. Nicolae Manolescu (1850-1910) este considerat fondatorul oftalmologiei romanesti. El a scris o serie de lucrari in acest domeniu si s-a ocupat indeaproape de dotarea corespunzatoare a clinicii de la Spitalul Coltea. Salile serviciului de oftalmologie de aici erau insuficiente, iar conditiile de igiena si tratament erau improprii. Prin interventia dr. Manolescu, cu cheltuiala personala, clinica de la Coltea va fi complet refacuta in 1895 prin construirea unei noi aripi. |