Singura mea ruda este Romania

Dupa ce mi-au murit mama si tata, singura mea ruda este Romania. Romania este o ruda pentru fiecare, o ruda care ne deschide usa la orice ora din zi si din noapte, ne omeneste si ne pune pe masa in primul rand limba romana. Romania este o ruda mereu darnica, care nu se zgarceste in a-ti darui si suflet cald romanesc, si mancare romaneasca, si vesnic o vorba prieteneasca. Romania este ruda care te bucura cu acel acasa de mari dimensiuni, acel acasa cat o tara. Romania este acea ruda care stie cel mai bine sa-ti oblojeasca rana pricinuita de dor. Fiindca oricat de multi ar fi dolarii in buzunar, departe de ruda asta numita Romania te mistuie o teribila arsita in suflet, te parjoleste dorul de acel acasa urias care este tara, de cuvintele romanesti, de vecinii care-ti deschid mereu usa si-ti imprumuta o ceasca de ulei cand nu mai ai sa mai pui in tigaie, de taifasul cu romani sub bolta de vita din curte cand fierbe mustul in cani. Si chiar daca te despart mii de kilometri de ruda asta numita Romania, mereu in suflet simti un loc gol ce nu poate fi umplut de nimeni si nimic, altarul sfant, harazit rudei numita Romania, cea mai ruda dintre rude. Intr-o zi de vineri m-am trezit in emisiunea mea de televiziune cu o doamna frumoasa si impozanta, invitata de cea care a introdus reflexoterapia ca stiinta in Romania, de doamna Carmen Saenciuc. Vazuse doamna cu ochi de un albastru tulburator emisiunile mele, venise tocmai din departata Suedie, ca sa isi amelioreze starea de sanatate prin reflexoterapie, dar sa si consulte alte somitati medicale pe care le invit sa explice medicina pentru oamenii de pe zebra. Si a povestit doamna Cristiana Balos ceva tulburator. Doamna Cristiana Balos cu sotul, Gheorghe, si cu fiica Alina si baiatul Daniel se stabilisera de 35 de ani in Suedia. O familie de romani plecata din Romania acum 35 de ani si traitoare in orasul Växjö la 200 de km de Malmöe. Si cu bob de lacrima in ochi romanca frumoasa Cristiana Balos a povestit: "Ne uitam zilnic la emisiunea dvs. despre sanatate si plangem cand incheiati cu fraza «orice s-ar intampla, romani, nu uitati nici o clipa ca sunteti romani». Cuvintele astea sunt un fel de transfuzie zilnica pentru suflet facandu-ne sa nu uitam de sangele nostru romanesc din vene si ca nu suntem ai nimanui. Aceste cuvinte imi dau tarie sa continui a respecta traditiile romanesti chiar departe de tara, imi dau putere sa ii invat pe nepoteii mei Emilia, Matilda si Benjamin, nascuti in Suedia, limba noastra romaneasca. Sun bucuroasa ca nepotica Emilia spune in romaneste: «Bunica sa zicem un pic de Inger, ingerasul meu» si mai comanda «Fa-mi maine ciorba de chiftelute», fiindca nu nimereste perisoare". De cand mi-au murit mama si tata, singura mea ruda este Romania.